Cu toate că pomenirea generală a creștinilor răposați are loc de trei ori pe an, la sâmbetele morților, în lucrarea proscomidiei de la fiecare Sfântă Liturghie din timpul anului, altfel spus la pregătirea cu rugăciune a darurilor de pâine și vin spre a deveni cinstite daruri spre prefacere euharistică în Trupul și Sângele Domnului, preotul amintește și se roagă pentru toți cei răposați din toate timpurile și din toate locurile: „pentru pomenirea şi iertarea păcatelor tuturor celor din veac adormiţi întru dreapta credinţă: ale strămoşilor, ale moşilor, ale părinților, ale maicilor, ale fraţilor, ale surorilor, ale fiilor şi fiicelor, ale celor dintr-o rudenie şi dintr-o seminţie cu noi şi ale tuturor celor ce au adormit întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice; ale ctitorilor sfântului locaşului acestuia, ale miluitorilor şi binefăcătorilor, ale tuturor celor ce s-au ostenit şi au slujit în sfânt locaşul acesta: arhierei, ieromonahi, preoți, ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii şi ostenitori; ale fericiţilor patriarhi, ale ortodocșilor arhierei şi preoţi; ale dreptmăritorilor creştini [pe care apa, marea, râurile, izvoarele, lacurile, fântânile i-au înecat sau războiul i-a secerat, sau cutremurul i-a cuprins, sau tâlharii i-au ucis, sau focul i-a ars, sau fiarele, sau păsările, sau animalele din mare i-au omorât; ale celor morţi fără de veste, de moarte năprasnică sau în accidente; ale celor loviți de trăsnete şi ale celor îngheţaţi în munţi, pe cale, în loc pustiu şi în sihăstrie; ale celor sfârşiți de întristare sau de bucurie; ale celor care au pătimit în zile bune și în nenorocire, în închisori şi lagăre; ale celor pe care i-a ucis calul, căruța sau orice fel de vehicul, grindina, zăpada, revărsarea apelor; sau zidul ori pământul i-a ucis, surpându-se; ale celor pe care i-au omorât băuturile otrăvitoare, înecările cu oase; ale celor loviți de tot felul de aruncare: a fierului, a lemnului sau a pietrei; ale celor sfârşiți de chiotul tare, de alergarea grabnică, de palmă, de pumn, de lovitură cu piciorul, de ciumă sau de alte boli, de foame, de sete, de muşcături înveninate, de înghiţirea şerpilor, de călcarea animalelor, de sugrumare de cel de aproape; sau marea sau pământul deschizându-se i-a înghiţit; bătrâni, adulți, tineri, copilandri, prunci născuți fără de vreme], parte bărbătească şi femeiască, de toate vârstele, care au murit în felurite chipuri şi pe care nu i-am pomenit din neştiinţă sau din uitare sau din pricina mulţimii numelor. Tu Însuţi îi pomeneşte, Dumnezeule, Cel ce ştii numele şi vârsta fiecăruia.”

Categories: Articole