Menu Home

Începutul Triodului. Cateheză

Duminică, 5 februarie 2023, Biserica a intrat în perioada liturgică numită, după cartea de cult utilizată cu preponderență, Triod.

„Dacă Hristos n-ar fi murit pentru noi, nu ne-am fi mântuit. Și dacă nu ar fi primit să fie intre cei morți, nu s-ar fi surpat stăpânirea groaznică a morţii”, spune Sfântul Chiril al Alexandriei, contemplând taina dumnezeieştii iconomii a izbăvirii noastre prin Chenoza, Pătimirile şi Crucea Domnului. Fără îndoială, ori de câte ori ne acoperim cu semnul Sfintei Cruci ne amintim, şi mărturisim totodată, chipul mântuirii noastre din osânda morţii veşnice şi din temnița cea „cu zăvoare de aramă” a iadului.

Dar în curgerea anului bisericesc s-a rânduit un răstimp anume, în care suntem chemaţi mai stăruitor să participăm în duh la faptele sfinte prin care ni s-a câștigat şi dăruit mântuirea.

Aceasta este perioada cărţii liturgice numilă Triod, cuprinsă între Duminica Vameşului şi a Fariseului şi Sfânta Înviere, adică perioada Postului Mare, precedată de trei săptămâni de pregătire duhovnicească. De altfel, înlănțuirea numelor primelor patru duminici care premerg începutului propriu-zis al Păresimilor, vorbeşte singură despre scopul acestui răgaz spiritual pregătilor. Dacă celor care încep călătoria postului pilda Vameşului şi a Fariseului le invederează nevoia dobândirii, mai presus de orice, a smereniei, pilda Fiului Risipitor, necuprinsul îndurării dumnezeieşti arătate celui ce se căieşte cu sinceritate, iar icoana Înfricoşatei Judecăţi, necruţătoarea dreptate divină şi porunca trezviei necurmate în această viaţă, pomenirea Izgonirii lui Adam din Rai le vorbeşte despre pricina Întrupării Fiului lui Dumnezeu, dar şi despre „cât de folositor este pentru firea omenească leacul postului şi, iarăşi, cât de ruşinos lucru sunt lăcomia şi neascultarea”.

În apropierea mijlocului Sfântului şi Marelui Post, Sfinţii Părinţi au aşezat sărbătoarea închinării cinstitei şi de-viaţă-făcătoarei Cruci, „ca să ne îmbărbăteze, să ne sprijine, să ne aducă aminte de Pătimirea Domnului nostru lisus Hristos şi să ne mângăie”. Dar, Sfânta Cruce este, după cuvântul imnografului, şi „pomul vieții”, fiindcă „gustând din lemnul mântuirii, am aflat mântuire din patimile păcatului”, adică viaţa cea nestricăcioasă.

Perioada Triodului este cea în care ascultăm în biserică şi acea neasemuită alcătuire a Sfântului Andrei Cretanul, Canonul cel Mare, amarnică tânguire a celui căzut în păcatul şi pedeapsa neascultării de voia Ziditorului, dar şi chemare plină de nădejde a nemăsuratei mile a lui Dumnezeu: „Vremea este a pocăinței, vin către Tine, Făcătorul meu, ridică de la mine lanţul greu al păcatului şi, ca un Îndurat, dă-mi iertare de greşeli”. Încrederea nezdruncinată în puterea de iertare a lui Dumnezeu îi este dată oricărui credincios de cunoştinţa că „Jertfa de pe Golgota este suprema dovadă a iubirii faţă de el a Fiului lui Dumnezeu „care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine” (Gal. 2, 20). S-a dat pe Sine, fără de păcat fiind, celor mai crunte pătimiri ale firii omeneşti robite slăbiciunii: ocărilor, scuipărilor, lovirilor cu palma şi bătăilor cu pumnul, batjocoririi, hainei celei roşii şi cununii împletite cu spini, străpungerii piroanelor şi împungerii suliței. Astfel a voit Dumnezeu să vindece rănile pricinuite de pizma diavolului făpturii Lui: nu prin poruncă, ci prin ascultarea desăvârşită a Fiului Său, vădită în Pătimirile şi în Crucea pe care le-a răbdat pentru noi.

Triodul (trei cântări), cartea de slujbă, şi-a primit numele de la numărul cântărilor pe care le au unele canoane din conţinutul ei, și a fost întocmită de sfinţi şi de-Dumnezeu-purtători Părinţi, dintre care sunt amintiţi mai ales: Cosma, Teodor Studitul și Iosif Sluditul. Insuflaţi de Duhul Sfânt, toţi aceştia au înfățișat lucrarea răscumpărării noastre în adevărate capodopere de imnografie liturgică, propovăduindu-se asfel cu sporită putere adevărurile credinţei creştine dreptmăritoare.

 

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut