Pe drumul către filia Valea Rusului, orice trecător întâlnește două repere puternice ale vieții țărănești: munca pământului (pământul lucrat) și credința creștină (biserica satului).

Arătura și biserica sunt simboluri ale vieții rurale românești autentice în Bărăgan.

Arătura deschide perspective asupra muncii grele și  a perseverenței țăranilor, fiind în același timp și o confirmare a caracterului oamenilor din partea locului, căci „nimeni care pune mâna pe plug și se uită îndărăt nu este potrivit pentru împărăția lui Dumnezeu” (Lc 9, 62). Arătura simbolizează legătura strânsă a țăranului cu pământul și natura.

Iar biserica indică aspectul credinței și spiritualitații, „aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e  poarta cerului! (Fac 28, 17). Biserica nu numai că a oferit un cadru spiritual, ci și social, un loc unde comunitatea se adună pentru rugăciune, sărbători religioase și evenimente importante. Biserica a mai fost și o instituție educativă, contribuind la păstrarea identității culturale și transmiterea tradițiilor.

Își găsesc astfel loc în universul țărănesc atât aspectul orizontal al vieții, ca legătură cu lumea fizică, cu activitățile practice de câștigare a mijloacelor de trai, precum și aspectul vertical al vieții de credință, care este cel care are legătură cu lumea spirituală, cu credința creștină și tradițiile religioase.

Aceste două aspecte sunt strâns legate între ele. Agricultorul are nevoie de resursele naturale pentru a-și desfășura activitatea, dar are și nevoie de sprijinul divin pentru a avea o recoltă bună și pentru a prospera. Credința în Dumnezeu îi dă agricultorului încredere și speranță, chiar și în vremuri dificile.

Categories: Articole