Din gura dreptului picură înțelepciune, iar limba celui nedrept va pieri. Din buzele oamenilor drepți picură daruri. Gura celor înțelepți grăiește înțelepciune. Iar dreptatea îi izbăvește pe ei din moarte. Săvârșindu-se bărbatul drept, nu-i piere nădejdea; că fiu drept se naște spre viață și întru bunătățile lui va culege roadă dreptății. Lumina drepților este pururea și de la Domnul vor afla har și mărire. Limba înțelepților picură cele bune și în inima lor odihnește înțelepciunea. Domnul iubește inimile cuvioase și sunt primiți de El toți cei fără prihană în cale. Înțelepciunea Domnului luminează fața celui priceput; că întâmpină pe cei ce o doresc, mai înainte de a o fi cunoscut pe dânsa. Cel ce mânecă la dânsa nu va obosi și degrab fără de grijă va fi. Că celor vrednici de ea singură le umblă împrejur căutându-i, și în cărări se arată lor cu bună voință. Pe înțelepciune niciodată nu o va birui răutatea; pentru aceasta am îndrăgit frumusețea ei și am iubit-o și am căutat-o din tinerețile mele, și am încercat să mi-o aduc mireasă. Că Stăpânul tuturor a iubit-o pe ea. Căci ea este îndrumătoarea tainică a științei lui Dumnezeu și alegătoare a lucrurilor Lui. Ostenelile ei sunt faptele bune; ea învață cumpătarea și cumințenia, dreptatea și bărbăția, de care nimic nu este mai de trebuință în viața oamenilor. Și de dorește cineva multă cunoștință, ea știe cele trecute și pe cele viitoare le închipuie; ea pătrunde întorsăturile cuvintelor și dezlegările tainelor; cunoaște de mai înainte semnele și minunile și întâmplările vremurilor și ale anilor. Și tuturor este sfetnic bun; că nemurire este într-însa și mărire în împărtășirea cu cuvintele ei. Pentru aceasta m-am rugat Domnului și m-am umilit înaintea Lui, și am zis din toată inima mea: Dumnezeule al părinți lor și Doamne al milei, Cel ce toate le-ai făcut cu Cuvântul Tău și cu înțelepciunea Ta ai orânduit pe om ca să stăpânească peste toate făpturile cele făcute de Tine și să cârmuiască lumea cu cuviință și dreptate, dă-mi înțelepciunea care stă alături de scaunul Tău și nu mă despărți pe mine de robii Tăi; că robul Tău sunt eu și fiul roabei Tale. Trimite-o pe ea din locașul Tău cel sfânt, și de la scaunul slavei Tale; ca fiind cu mine să mă învețe ce este plăcut înaintea Ta; și să mă călăuzească în cunoaștere și să mă păzească întru slava sa. Că gândurile celor muritori toate sunt șovăielnice și cugetele lor sunt pline de greșeală.

Categories: Articole