La predica din ziua Sfântului Ștefan s-a făcut o scurtă paralelă exegetică între textul evangheliei citit la Dumnezeiasca Liturghie ( Matei 21, 33- 44) și textul profetului Isaia, din capitolul 5, cei prezenți la slujbă observând că În Vechiul Testament, poporul ales să păstreze credința în adevăratul Dumnezeu, poporul Israel, este comparat cu o vie, via Domnului Savaot este casa lui Israel iar oamenii din Iuda sunt sădirea Sa dragă. Comportamentul poporului ales îi aduce mâhnire Domnului, El nădăjduia ca acesta să fie un popor fără păcate, dar iată-l plin de sânge. Nădăjduit-a să-I rodească dreptate, dar iată: răzvrătire. Acest răspuns în fapte la bunătatea lui Dumnezeu este urmat de amenințări pedagogice cu pedepse vremelnice.

Domnul Iisus, preluând aceeași temă biblică anunță valoarea învățăturii și a Jertfei Sale, lansând conceptul de universalitate a mântuirii și hotărând că împărăția lui Dumnezeu se va lua de la voi (poporul Israel) și se va da neamului care va face roadele ei. Așa încât în ochii Domnului, criteriul divin de judecată nu va mai fi genealogia ci împlinirea rânduielilor lui Dumnezeu.

Categories: Articole