Domnul Iisus afirmă că dă o poruncă nouă ucenicilor Săi, adică să se iubească reciproc: Vă dau poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții (In 13,34).
Însă această poruncă nu exista oare deja în vechea lege a lui Dumnezeu, care stabilește: Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți? (Lev 19,18). Atunci de ce Domnul numește nouă o poruncă ce pare să fie atât de veche? Oare este o poruncă nouă pentru că ne dezbracă de omul vechi pentru a ne îmbrăca în cel nou? Desigur. Îl face nou pe cel care îi dă ascultare sau, mai bine zis, pe cel care i se arată ascultător. Însă iubirea care renaște nu este cea pur umană. Este cea pe care Domnul o deosebește și o califică prin cuvintele: Așa cum Eu v-am iubit pe voi (In 13,34).
Aceasta este iubirea care ne reînnoiește, pentru că devenim oameni noi, moștenitori ai noii alianțe, cântători ai unui cântec nou. Fraților preaiubiți, această iubire i-a reînnoit pe drepții din vechime, pe patriarhi și pe profeți, așa cum i-a reînnoit apoi pe apostoli. Această iubire reînnoiește și acum toate popoarele și formează din tot neamul omenesc, răspândit pe pământ, un popor nou, trup al noii mirese a Fiului unul-născut al lui Dumnezeu, despre care se vorbește în Cântarea Cântărilor: Cine este cea care se ridică strălucind de frumusețe? (Cânt. 8,5). Desigur că strălucește de frumusețe, pentru că a fost reînnoită. De către cine dacă nu de porunca cea nouă?
Pentru aceasta mădularele au grijă unul de altul; dacă un mădular suferă, suferă toate împreună cu el, și dacă unul este onorat, toate se bucură împreună cu el (1Cor 12,25-26). Ascultă și pun în practică această învățătură a Domnului: Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții (In 13,34), însă nu cum se iubesc cei care se seduc, nici cum se iubesc oamenii numai pentru faptul că sunt oameni, ci așa cum se iubesc cei care sunt dumnezei și fii ai Celui Preaînalt, pentru a fi frați ai unicului Fiu al Său, iubindu-se reciproc cu acea iubire cu care El însuși i-a iubit pe oameni, frații Săi, pentru a-i putea conduce acolo unde dorința va fi săturată cu bunuri ( Ps 102,5). Dorința va fi pe deplin îndestulată, atunci când Dumnezeu va fi totul în toți (1Cor 15,28).
Aceasta este iubirea care ni-l dăruiește pe acela care a recomandat: Să vă iubiți unii pe alții așa cum Eu v-am iubit pe voi (In 13,34). Deci, pentru acest scop ne-a iubit, pentru ca și noi să ne iubim reciproc. Ne iubea și, de aceea, a voit să fim legați printr-o iubire reciprocă, pentru a fi trupul Capului suprem și mădulare unite de o legătură așa de dulce. (Fericitul Augustin)
Categories: Articole