Acest Sfânt Iacov numit „fratele Domnului” (Gal. 1, 19), a fost cel dintâi episcop al Ierusalimului, rânduit a păstori pe credincioșii Cetății Sfinte chiar de Sfinții Apostoli. El nu face parte din cei doisprezece Apostoli ai Domnului și era frate bun cu celălalt frate al Domnului, cu Sfântul Iuda, scriitorul epistolei din Noul Testament. Din cercetarea Sfintei Scripturi se arată că acești frați ai Domnului au o altă mamă decât pe Maica Domnului, că mama lor trăia pe vremea patimilor Domnului și că era sora Maicii Domnului și deci că fiii ei erau nu frați de aceeași mamă cu Mântuitorul, ci doar rude cu Dânsul. Rămâne hotărât de asemenea, că Iacov, fratele Domnului, este altcineva decât Iacov al lui Alfeu și decât Iacov, fiul lui Zevedei.
Ca păstor al creștinilor din Ierusalim și rudă a Domnului, Sfântul Iacov era mult iubit de popor și slăvit, pentru evlavia și viața lui aspră. Și de mult ce se ruga în genunchi și cu mâinile ridicate în sus, i se îngroșase pielea genunchilor lui, ca la genunchii de cămilă. Și își câștigase atât de mare vază între creștini, încât Iacov, împreună cu Apostolii Petru și Ioan, era socotit unul din stâlpii Bisericii lui Hristos. Poporul însuși îl numea „cel drept”, pentru viața lui curată și pentru judecata lui nepărtinitoare și sănătoasă de la Soborul Apostolilor din Ierusalim, ținut la anul 51. Mulțumită înțelepciunii lui, păgânii care aveau să se întoarcă la Dumnezeu și să creadă în Hristos, nu mai erau ținuți să păzească legea lui Moise. Astfel, începea lupta mântuirii, prin credința în Hristos și prin fapte bune.
De la Sfântul Iacov ne-a rămas o Epistolă, care se află în Noul Testament, plină de porunci înțelepte, cum să ducem o viață sfântă. Ne-a mai rămas de la el și o Sfântă Liturghie, numită a Sfântului Iacov, pe care a făcut-o mai pe scurt, mai întâi, Sfântul Vasilie, iar după dânsul, și mai pe scurt, a făcut-o Sfântul Ioan Gură de Aur. Liturghia Sfântului Iacov se săvârșește și azi în Biserica ortodoxă greacă, o dată pe an, de ziua Sfântului Iacov, la 23 octombrie.
Tradiția Bisericii ne spune că Sfântul Apostol Iacov a pătimit moarte de mucenic, fiind aruncat de pe aripa templului din Ierusalim și ucis cu pietre, pentru credința lui în Hristos, la anul 62, rugându-se ca și Domnul, pentru ucigașii săi, că nu știu ce fac.
Categories: Articole