Credincioșii participând la Dumnezeiasca Liturghie îşi dau seama că acolo se săvârşeşte o lucrare care nu este a comunităţii, ci a preotului ales de Hristos să o săvârşească pentru ea, sau a lui Hristos, săvârşită prin preot. Prin cele ce nu le vede, dar al căror rezultat i se va împărtăşi, cunoaşte taina unei comunicări între preot şi Hristos, sau a unor lucrări săvârşite în mod tainic de Hristos, sau de Duhul lui Hristos, Care Se comunică, prin trupul văzut al preotului, credincioşilor. Aceeaşi taină este simțită de credincioşi prin rugăciunile neauzite ale preotului, dar pe care credincioşii le cunosc uneori că se rostesc văzând buzele în mişcare ale preotului şi concentrarea lui, prin rugăciune, în legătură intimă cu Hristos. Acestea sunt rugăciuni ale preotului către Hristos, pe care El le aude în chip tainic. Ele sunt o întâlnire a preotului cu Hristos la nivel mai înalt de taină, decât cel atins prin rugăciunile cântate de credincioşi cu voce tare. Dar acestea însoțesc rugăciunile şi gesturile de taină, văzute sau nevăzute de credincioşi, ale preotului. Fără acestea nu se înaintează spre săvârşirea Tainei, dar nici fără însoţirea lor de către mărturisirea credinţei în formă de rugăciune a comunităţii, fără credinţa acesteia că Hristos vine în întâmpinarea cererilor preotului, făcute în numele ei. Precum am mai spus, preotul, pe lângă faptul că conduce poporul credincios prin îndemnurile ecteniilor, prin ecfonise, prin adresări directe către el (“Pace tuturor”, “Sus să avem inimile”), se află încă într-un dublu rol: pe de o parte se roagă lui Hristos, pe de alta slujeşte ca organ prin care lucrează Hristos; pe de o parte se distinge în lucrarea lui de Hristos, pe de alta lucrarea lui e lucrarea lui Hristos prin el. De exemplu, când citeşte Evanghelia, Hristos o citeşte prin el. De cele mai multe ori însă rolul preotului distinct de al lui Hristos e unit cu rolul lui de organ al lui Hristos. Chiar când citește Evanghelia, nu numai Hristos citește prin el ci și el trăiește simțirea smerită că el citește cuvântul lui Hristos ca un cuvânt și cu o putere care nu sunt ale lui. Mai ales prin gesturile preotului, care nu sunt niște gesturi specific individuale, ci ale întregii Biserici lucrează Hristos. Căci, în timpul prefacerii și al împărtășirii Hristos Însuși, preface, pâinea și vinul în Trupul și Sângele Său dar prin gesturile pe care preotul își dă seama că sunt ale lui Hristos, însă că Hristos lucrează prin gesturile săvârșite de el.

(Părintele Stăniloae)

Categories: Articole