⁶ A zis Ilie: «Rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Iordan!» Iar Elisei a răspuns: «Cât este de adevărat că Domnul este viu și cum este viu și sufletul tău, tot așa de adevărat este că nu te voi lăsa singur!» ⁷ Și s-au dus amândoi; s-au dus și cincizeci din fiii proorocilor și au stat deoparte în fața lor, iar ei amândoi ședeau lângă Iordan. ⁸ Atunci, luând Ilie mantia sa și strângând-o vălătuc, a lovit cu ea apa și aceasta s-a strâns la dreapta și la stânga și au trecut ca pe uscat. ⁹ Iar după ce au trecut, a zis Ilie către Elisei: «Cere ce să-ți fac, înainte de a fi luat de la tine». Iar Elisei a zis: «Duhul care este în tine să fie îndoit în mine!» ¹⁰ Răspuns-a Ilie: «Greu lucru ceri! Dar de mă vei vedea când voi fi luat de la tine, va fi așa; iar de nu mă vei vedea, nu va fi». ¹¹ Pe când mergeau ei așa pe drum și grăiau, deodată s-a ivit un car și cai de foc și, despărțindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer. ¹² Iar Elisei se uita și striga: «Părinte, părinte, carul lui Israel și caii lui!» Și apoi nu l-a mai văzut. Și apucându-și hainele le-a sfâșiat în două. ¹³ Apoi, apucând mantia lui Ilie, care căzuse de la acesta, s-a întors înapoi și s-a oprit pe malul Iordanului. ¹⁴ Și a luat mantia lui Ilie care căzuse de la acesta și a lovit apa cu ea, zicând: «Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?» Și lovind, apa s-a tras la dreapta și la stânga și a trecut Elisei. (IV Regi 2, 6-14)

Categories: Articole