Menu Home

Legea, Profeții, asemenea stelei, conduc la cunoașterea Cuvântului

Cuvântul lui Dumnezeu s-a nãscut o singurã datã în trup; însã, dupã duh, nașterea Sa are loc mereu, așa cum El o dorește, la cei care vor și ei, datoritã bunãtãții și iubirii Sale de oameni. Se face copil, se adapteazã capacitãților lor, se manifestã în mãsura în care cel care îl primește este capabil sã-I facã loc. Fãrã gelozie sau invidie, El își micșoreazã dimensiunea mãreției Sale și cerceteazã, ca și cum ar mãsura-o, capacitatea acelora care doresc sã-L vadã. Cu toate acestea, El rãmâne pentru toți, mereu, de nepãtruns, datoritã sublimitãții misterului Sãu. De aceea, divinul Apostol, considerând cu înțelepciune puterea tainei, spune:  Iisus Hristos – cel de ieri și de astãzi – este același în vecii vecilor (Evr 13,8). Cu aceasta voia sã spunã cã taina Sa este mereu nouă, cã nu îmbãtrânește niciodatã, deoarece nici  o minte nu poate sã-L cuprindã. Hristos Dumnezeu se naște și se face om, luând un trup înzestrat cu un suflet rațional, El care a permis ca lucrurile sã iasã din nimic. O stea dinspre rãsãrit strãlucește în plinã zi și îi conduce pe magi la locul unde S-a întrupat Cuvântul, pentru a arãta, în mod misterios, cã Cuvântul conținut în Lege și în Profeți depãșește orice cunoaștere a simțurilor și conduce popoarele la lumina supremã a cunoașterii. De fapt, cuvântul Legii și al Profeților, asemenea stelei, dacã este înțeles corect, îi conduce la cunoașterea Cuvântului întrupat pe cei care, prin puterea harului, au fost chemați dupã bunãvoința divinã. Dumnezeu se face om perfect, fãrã sã schimbe nimic din ceea ce este propriu naturii umane, evident, în afarã de pãcat care, de altfel, nu fãcea parte din ea. Astfel, El voia sã prezinte trupul nostru ca pe o momealã pentru a provoca balaurul nesãtul, gata sã înghitã acest trup care trebuia sã devinã pentru el o otravã în mãsurã sã-l distrugã în întregime prin puterea dumnezeirii ascunsã în el. Pentru natura umanã însã, El trebuia sã devinã un remediu care sã-i readucã harul de la început, prin puterea dumnezeirii care se afla în El. Cãci, așa cum omul își corupsese natura sorbind veninul rãspândit în pomul științei, la fel, balaurul, voind sã mãnânce trupul Domnului, a fost înfrânt și distrus prin puterea dumnezeirii care se afla în el. Marele mister al întrupãrii divine rãmâne întotdeauna un mister. De fapt, cum poate Cuvântul întrupat sã fie în mod esențial Cuvântul în persoanã, El care este în mod esențial aceeași persoanã care este în întregime în Tatãl? Cum poate El, care este în întregime Dumnezeu prin naturã, sã devinã în întregime om prin naturã și sã nu fie privat de nici una dintre aceste douã naturi: nici de natura divinã, prin care este Dumnezeu, nici de natura noastrã, prin care s-a fãcut om? Numai credința poate sã cuprindã aceste mistere, cãci ea este substanța și baza acestor realitãți care depãșesc orice simț și înțelegere a minții omenești. (Sf Maxim Mărturisitorul)

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut