În cadrul activităților catehetice dedicate anului omagial 2022 în Patriarhia Română, s-a desfășurat o nouă activitate catehetică în care s-a explicat semnul propriu creștinismului de închinare, semnul crucii.

Semnul sfântei cruci se face astfel: îndoim înlăuntru și lipim de podul palmei drepte degetul mic și inelarul, apoi împreunăm la un loc vârfurile degetelor gras, arătător și mijlociu de la aceeași mână și cu ele astfel împreunate ne însemnăm pe frunte, pe piept, pe umărul drept și pe umărul stâng.

Orice rugăciune se începe cu rostirea: «În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin»; însoțită de semnul sfântei cruci, astfel: când zicem: «În numele Tatălui…» ne însemnăm pe frunte; când zicem: «Și al Fiului» ne însemnăm pe piept; când zicem: «Și al Sfântului Duh», ne însemnăm pe umărul drept întâi și apoi pe cel stâng; și încheiem zicând: «Amin».

Însemnarea cu semnul crucii este o deprindere creștinească foarte veche: chiar din timpul Sfinților Apostoli. Facem semnul crucii însoțind orice rugăciune rostită cu glas tare sau în gând și când trecem pe lângă biserică, pe lângă troiță; când începem și când sfârșim un lucru, ori, cum spune Tertulian († 240): «La fiecare pas și la fiecare faptă ne însemnăm… cu semnul sfântei cruci».

Când facem semnul sfântei cruci, să cugetăm la mărirea Celui Preaînalt, în numele Căruia îl facem. Drept aceea, să nu facem semnul sfântei cruci în grabă, oricât de mult am fi zoriți de treburi. După felul cum facem crucea văd ceilalți oameni cam ce loc are în inima noastră Dumnezeu.

Categories: Articole