De voi cerca lucrurile mele, Mântuitorule, mă văd pe mine însumi întrecând pe tot omul cu păcatele; că întru cunoştinţă gândind am greşit, iar nu întru necunoştinţă.

Milostiveşte-Te, milostiveşte-Te, Doamne, spre zidirea Ta; greşit-am, iartă-mă, Cela ce eşti însuţi din fire curat, şi afară de Tine nimenea altul nu este fără pată.

Miercuri, 1 martie 2023, în a treia zi din Postul Mare, s-a citit în biserica parohială, în cadrul Pavecerniței Mari, partea a treia din Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Cretanul.

Rugăciunea vameșului: „Dumnezeule, miluiește-mă pe mine păcătosul!” devine, în Canonul Sfântului Andrei, ritmul şi respiraţia pocăinţei în stăruitorul stih: „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”.

Pocăința-rugăciune a fiului risipitor: „Părinte, greșit-am la cer şi înaintea ta, nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău, primește-mă ca pe una din slugile tale” ia accentul unui regret nesfârșit pentru păcat, ca pierdere și moarte a sufletului care valorează mai mult decât toată lumea materială: „Ia aminte, cerule, și voi grăi; pământule, ascultă glasul celui ce se pocăiește față de Dumnezeu și-L laudă pe EI” (Cântarea a II-a, 2).

Păcatul este alipirea sufletului de cele pământești, încât: „…toată mintea țărână mi-am făcut” (Cântarea a II-a, 6). Prin păcat se pierde frumuseţea nevinovăţiei din Rai, se pustiește sufletul, se schimbă demnitatea omului în rușine, iar apropierea de Dumnezeu se preface în înstrăinare de El.

Păcatul pe care îl descrie Canonul cel Mare nu este al unui singur om, ci al firii omenești căzute, începând cu Adam și Eva. De aceea, Canonul cel Mare îmbină pocăința cu meditaţia la căderile în păcat sau biruința asupra păcatului, așa cum se văd acestea în Sfânta Scriptură.

Canonul cel Mare se cântă în biserică în timpul perioadei de pocăință a Postului Mare al Sfintelor Paşti, tocmai pentru a se arăta că toți oamenii au nevoie de pocăință şi de iertare a păcatelor pentru a ajunge la mântuire.

Marii păcătoși care s-au pocăit şi s-au ridicat din păcat și patimi devin nu numai dascăli ai pocăinţei pentru întreaga Biserică, ci şi rugători pentru cei ce se luptă cu păcatul sau se curăță de el prin pocăință.

Astfel, Cuvioasa Maria Egipteanca este invocată în Canonul cel Mare în stihul: „Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”. Iar mai târziu, Biserica a adăugat în Canonul Sfântului Andrei Criteanul și stihul-rugăciune adresat chiar lui, autorului,: „Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”.

La finalul slujbei s-au citit textele zilei din lecționarul Triodului:
Facerea 1, 24 – 2, 3
Isaia 2, 3- 11
Pilde 2, 1- 22

Categories: Articole