Nu cunoaștem un anume sistem de note muzicale folosit de vechii evrei, dar din relatările cărților Vechiului Testament ajungem la concluzia ca scara muzicală folosită „nu era cromatica sau enarmonica, ci diatonica”. Demn de luat in seama este faptul că psalmii erau citiți într-un fel anumit, o recitare apropiată de cânt, deci cu un ritm și o anume melodie, „de unde s-a dezvoltat principiul psalmodiei, al psalmodierii”.
În cultul vechi evreiesc existau câteva genuri de psalmodiere:
1.Cântatul solistic al cantorului (cântărețul care conduce serviciul religios);
2.Cântatul solistic al cantorului cu răspunsuri ale comunității, executate coral;
3.Cântatul coral al comunității.
Priviți din punct de vedere muzical „psalmii reprezintă una din cele mai vechi varietăți de cântece lirice”. Psalmii „exprimă întreaga gamă a stărilor sufletești, fiind străbătuți de o profundă credință și dragoste față de Dumnezeu. Gama sentimentelor este foarte vastă, de la cea mai deplină bucurie, până la cea mai profunda disperare. Cel mai scrutător realism vizând experiența umană este dublat de o credință de nezdruncinat în iubirea lui Dumnezeu”.
Conținutul psalmilor este dominat de un caracter muzical, de o muzicalitate specifică, o cântare de laudă și rugăciune, o cântare de mulțumire lui Dumnezeu și un permanent îndemn către manifestarea sentimentului religios prin cântare, domină întreaga structură a psalmilor:
„Cânta-voi Domnului în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi” (Psalm 103, 34);
„Bine este a lăuda pe Domnul și a cânta numele Tău, Preaînalte, a vesti dimineața mila Ta și adevărul Tău în toată noaptea” (Psalm 91, 1-2);
„Cântați Dumnezeului nostru, cântați, cântați Împăratului nostru cântați„; „Cântați numele Lui că este bun„ (Psalm 134, 3);
„Ție se cuvine cântare Dumnezeule” (Psalm 64, 1);
„Așa voi cânta numele Tău în veacul veacului„ (Psalm 66-8);
„Cântați Domnului cântare nouă, cântați Domnului tot pământul, cântați Domnului, binecuvântați numele Lui, bine vestiți din zi în zi mântuirea Lui” (Psalm 95, 1-2); „Cântați lui Dumnezeu, cântați numele Lui, gătiți calea Celui ce străbate pustia, Domnul este numele Lui” (Psalm 67, 4);
„Lauda-voi numele Dumnezeului meu și-L voi preamări pe El cu laudă” (Psalm 68, 34);
„Cântați numele Lui! Că bun este Domnul; în veac este mila Lui și din neam în neam adevărul Lui” (Psalm 99, 4); „Cânta-voi Domnului Celui ce mi-a făcut bine și voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt” (Psalm 12, 6);
„Cântați, cântați în cinstea Lui” (Psalm 104, 2);
„Cânta-voi și voi lăuda slava Ta” (Psalm 56, 10);
„Cânta-voi și voi lauda întru inima mea. Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi Ție între neamuri” (Psalm 107, 2-3);
„Cântare nouă îți voi cânta Ție; în psaltire cu zece strune îți voi cânta Ție” (Psalm 143, 9).
Psalmii erau cântați cu acompaniamentul instrumentelor:
„Lăudați pe Domnul în alăuta și în psaltire cu zece strune” (Psalm 32, 2);
„Cântați psalmi și bateți din timpane, cântați dulce din psaltire și din alăuta” (Psalm 80, 2);
„Lăudați-L pe El în glas de trâmbiță; lăudați-L pe El în psaltire și în alăută. Lăudați-L pe El în timpane și in horă; lăudați-L pe El în strune și în organe. Lăudați-L pe El în chimvale bine răsunătoare; lăudați-L pe El în chimvale de strigare” (Psalm 150, 3-5).
Înțelegem că „la toate ocaziile și manifestărilor de cult (sărbători, procesiuni, jertfe, ocazii solemne ) coruri sau grupuri mari, formate din bărbați, femei și copii, cântau la unison psalmi sau alte cântări de laudă din cărțile sfinte, acompaniați de cele mai multe ori de instrumente muzicale. Acest lucru a făcut ca foarte ușor și lesne, practica intonării psalmilor să treacă la vremea cuvenită în cultul Bisericii.
Categories: Articole