În Duminica a XXXII-a după Rusalii, la Sfânta Liturghie s-a citit relatarea de la Evanghelistul Luca 19, 1-10, ce prezintă minunea vindecării duhovnicești, în taina inimii, a unui mai mare peste vameși, personaj foarte rău famat în epocă.

Zaheu, un vameş de rang înalt, dar de statură mică, dorea să-L vadă pe Iisus, nu din simplă curiozitate, ci cu sentimentul tainic că Cel care era să treacă pe străzile lerihonului era singurul în stare să îndrepte ceea ce este strâmb în sufletul omului şi a rătăcirii din viaţa sa. Schimbarea inimii lui Zaheu a fost completă şi exprimată printr-o exuberanţă naivă, care l-a făcut pe acest demnitar guvernamental să urce într-un copac, la fel ca tinerii de pe străzile din Ierihon, pentru a vedea mai bine. Doar un „om râvnitor” poate să facă astfel de lucruri şi să spună: „jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”!

Iar Iisus i-a confirmat însănătoșirea deplină a inimii sale: „astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam”. (G. Barrois)

Categories: Articole