Menu Home

Enchiridion patristicum. Nașterea Domnului (IV)

Domnul a venit; s-a arãtat în ceea ce îi aparținea; a fost purtat de propria Sa creație, pe care El Însuși o  poartã; a recapitulat, prin ascultarea Sa pe lemn, neascultarea transmisã prin lemn. Acea seducție, a cãrei victimã a fost din nefericire Eva, fecioara promisã deja primului bãrbat, a fost îndepãrtatã de vestea cea bunã a adevãrului adusã de înger Mariei, fecioarã logoditã deja cu un bãrbat. Așa cum aceea a fost sedusã de cuvântul unui înger ca sã se îndepãrteze de Dumnezeu, cãlcând cuvântul lui Dumnezeu, la fel, aceasta a primit de la un înger vestea cea bunã cã îl poartã pe Dumnezeu, ascultând de cuvântul Sãu. Și așa cum aceea a fost sedusã ca sã nu asculte de Dumnezeu, la fel, aceasta a fost convinsã sã asculte de Dumnezeu, așa încât Fecioara Maria sã devinã avocata fecioarei Eva. Recapitulând toate lucrurile, Domnul a recapitulat și rãzboiul pe care îl ducem împotriva dușmanului nostru; el l-a provocat și l-a învins pe cel care, la început, în Adam, ne fãcuse prizonieri și i-a strivit capul, așa cum îi spusese Dumnezeu șarpelui în  Facere:  Voi pune dușmãnie între tine și femeie, între semintia ta și seminția ei. Acesta îți va strivi capul, și tu îi vei înțepa cãlcâiul (Fac 3,15). Din acest moment, cel care trebuia sã se nascã din Fecioarã, dupã asemãnarea lui Adam, era prevestit ca unul care pândește capul șarpelui. Și acesta este Odrasla despre care vorbeste Apostolul în Epistola cãtre Galateni:  Legea a fost datã din cauza încãlcãrilor pânã când avea sã vinã Odrasla, cãruia i-a fost fãcutã promisiunea (Gal 3,19). El aratã acest lucru și mai clar, în aceeași scrisoare, spunând:  Dar când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Sãu, nãscut din femeie (Gal 4,4). De fapt, dușmanul nu ar fi putut fi învins dupã dreptate, dacã cel care îl va fi învins n-ar fi fost un om, nãscut dintr-o femeie. Cãci printr-o femeie a dominat el asupra omului încã de la început, pentru cã s-a pus ca adversar al omului. De aceea și Domnul a recunoscut cã era Fiul Omului, recapitulând în El Însuși omul de la început, din care a fost plãsmuitã și femeia. Astfel, așa cum prin înfrângerea unui om neamul nostru omenesc a coborât în moarte, la fel, prin victoria unui om, noi urcãm la viatã. (Sf Irineu)

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut