Noi plângem după tinerețea trupului,
O, de ne-am înțelepți!
După tinerețea cea trecătoare oare merită să plângem?
Adevărata tinerețe este doar una, cea din veșnicie,
Aceea este adevărata tinerețe, cea fără de moarte.

Pe aceea deci să o căutăm, să o cerem,
pentru ea să plângem,
Chiar de va trebui să plătim pentru ea
cu moartea trupului acestuia trecător.

Tatiana cu cele mai mici,
pe cele mai mari și le-a cumpărat.

A dat țarină și apă,
și a luat în schimb vin Dumnezeiesc.

Și-a dat trupul stricăcios,
și a luat tinerețea cea veșnică.

A dat lacrimi de puțină vreme,
și bucuria îngerilor a dobândit.

Mireasa lui Hristos împăratul cel veșnic,
A rămas credincioasă Mirelui ei;

Prin puterea duhului celui mai curat a zdrobit ispitele
Și cu vitejie a îndurat cele mai crunte schingiuiri.

În jurul ei se auzeau pașii îngerilor;
Trupul și l-a lepădat ca pe un strai vechi,
Și cu sufletul eliberat din legături,
S-a înălțat în cămara de nuntă a împărăției,
Cea pură de întristare, și fără de suspin.

(Proloagele de la Ohrida)

Categories: Articole