Să pregătim fapte bune ca nişte ramuri şi ca nişte stâlpări, spre întâmpinarea Împăratului şi să strigăm credincioşilor : Bine-L cuvântaţi, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

După porunca Legii Vechi, care zicea: „Nu vei putea jertfi Paștile în nici una din cetățile tale, pe care Domnul Dumnezeul tău ți le-a dat, ci numai în locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeu tău, să se cheme numele Lui acolo“ (Deuteronom 16, 5-6), numai în Ierusalim se săvârșea praznicul Paștilor evreiești. De aceea în fiecare an se adunau în Ierusalim mulțime multă de oameni, ca să prăznuiască acolo Paștile.

Fiindcă se auzise în Ierusalim de minunea învierii lui Lazăr din morți și mulțimea cea fără de număr a poporului de acolo aflase că vine Iisus în Ierusalim, au luat în mâinile lor stâlpări de finic și, ieșind afară din cetate ca să-L întâmpine pe El, strigau: Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!

Iudeii socoteau că Iisus Hristos este Mesia cel așteptat și că vine în Ierusalim ca să șadă pe Scaunul lui David, și să împărățească peste neamul lui Israel. Stâlpările sunt semne de biruință, însemnând că Hristos este învingătorul diavolului și al morții, iar cuvântul evreiesc „Osana“ înseamnă „mântuiește“, și este luat din proorocia lui David, despre venirea lui Hristos: „O Doamne, mântuiește!“. „Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!“ (Psalm 117, 25, 26)

Categories: Articole