Palate ciudate închisorile sunt!
În închisoare aflându-se, Sfântul Ieron grăit-a:
„Fraților mei, la număr de treizeci,
De Cuvântul Domnului noi să ne ținem tari!
Noi de a Lui Lege să ne ținem tari,
De a Lui Lege și al Lui Cuvânt.
Iată balaurul morții dintru început ne vânează,
El capul și-a scos față de noi acum.
El cu ochii otrăviți acum ne vânează,
Astfel încât, pe rând, noi să cădem în iad.
Să un cădem, fraților mei, noi, credincioșii!
O, nu lepădați cuvântul meu smerit!
Țineți minte: minciună șuieră ăst șarpe,
Mai repede spulberată decât praful din drum.
Ci noi cu vitejie să îndurăm toate:
Să nu ne vindem duhul pe putredul trup:
Căci astăzi sau mâine oricum vom pieri,
Și toate au a merge la înfricoșatul Județ.
Fericiți vom fi noi când cu veselie, fără de rușine,
Către fața Domnului nostru vom putea privi!
Cu atât mai mare fi-va a noastră bucurie
Când și mucenicesc sânge putea-vom arăta!
Scump va fi Domnului al nostru mucenicesc sânge,
Lui, Care pe al Său pentru noi L-a dat!
Scumpe îi vor fi Lui rănirile noastre,
Ce pentru-al Lui Nume noi le-am îndurat!
Frații mei iubiți, de tari ne vom ține,
Noi cu Domnul Slavei vii vom fi în veci!”

(Pomenirea celor 33 mucenici din Melitina)

Categories: Articole