Să ne asemănăm și noi femeii celei din Samaria și să nu ne rușinăm a mărturisi oamenilor păcatele noastre. Că, dacă ne vom rușina să ne descoperim la oameni păcatele noastre, pentru mântuire, apoi în ziua Judecății, nu înaintea unuia sau a doi oameni ci, înaintea întregii lumi, care va privi la noi, vom da răspuns și vom fi cercetați. Ca Dumnezeu, acum, ne ajută pe noi, că nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu.

Deci, să ne aducem aminte cum a venit Natan la David, prooroc la prooroc, fiindcă și David prooroc era; ci precum și doctorii, când se îmbolnăvesc, apoi de alt doctor au trebuință, ca boala pierde meșteșugul, la fel și aici, toate descoperindu-se, se arată la lumină și se vindecă. Și precum o bubă, până este ascunsă și acoperită, nu se tămăduiește, ci când iese deasupra, la arătare, atunci se vindecă fără osteneală, tot așa și păcatul, până ce este tăinuit și ascuns nu se iartă.

Drept aceia, să nu te temi că vei primi canon de la un om, ca și dezlegare tot de la om primești. Căci dacă de la om nu vei primi, să faci canon, atunci ești în primejdie a te lega, în munca cea veșnică, cu legături nedezlegate, unde nu mai este cu putință să ne pocăim. Deci, iubiților, rogu-vă pe voi, unul pe altul îndemnați-vă spre pocăință, ca toți să întâmpinăm fața lui Dumnezeu, prin mărturisirea noastră. (Sf Ioan Gură de Aur)

Categories: Articole