Să agităm ramurile duhovnicești ale sufletului

 Veniți să urcăm împreună pe Muntele Măslinilor și să ieșim în întâmpinarea lui Hristos care se întoarce astăzi din Betania și se apropie de bună voie de pătimirea Sa venerabilă şi fericită, pentru a împlini taina mântuirii noastre. Vine spre Ierusalim de bunăvoie, a coborât din cer pentru noi, pentru a ne face să urcăm cu El sus, în cer, deasupra oricărui principat și oricărei puteri, stăpâniri şi domnii și deasupra oricărui nume rostit (Ef 1, 21).  A venit nu pentru a cuceri gloria, nu în lux și cu pompă. Nu se va certa, nici nu va striga și nici nu va auzi cineva glasul Lui prin pieţe (Mt 12,19). Va fi blând și umil şi va intra cu o haină uzată si în stare de sărăcie. Să alergăm și noi împreună la Cel care se grăbeşte spre pătimire, și să-i imităm pe cei care I-au ieșit în întâmpinare. Însă nu pentru a așterne înaintea Lui de-a lungul drumului ramuri de măslin sau de palmier, haine sau altele de felul acesta, ci ca şi cum am pune în prosternare umilă și în adoraţie profundă înaintea picioarelor Sale persoanele noastre, încât să-L primim pe Cuvântul lui Dumnezeu care înaintează și să-L primim în noi înșine pe acel Dumnezeu pe care nici un loc nu-L poate cuprinde. EI, care este însăşi blândeţea, se bucură să vină la noi blând. Răsare, pentru a spune aşa, deasupra amurgului orgoliului nostru, sau, mai bine zis, intră în umbra josniciei noastre, devine intimul nostru, devine unul dintre noi pentru a ne ridica și a ne conduce la Sine. El a urcat spre răsărit deasupra cerurilor cerurilor (Ps 67, 34), adică în culmea gloriei și a triumfului Său divin, ca principiu și anticipare a condiţiei noastre viitoare. Totuși, nu părăsește neamul omenesc, pentru că îl iubeşte, pentru că vrea să înalțe cu Sine natură umană, ridicând-o din josniciile pământului spre slavă. Așadar, să ne așternem cu umilinţă înaintea lui Hristos pe noi înșine, în locul hainelor sau al ramurilor neînsuflețite și al frunzelor verzi care bucură ochii numai pentru câteva ore și sunt destinate să piară. Să ne aşternem pe noi înșine îmbrăcaţi cu harul Său, sau, mai bine zis, în brăcaţi cu El Însuşi, deoarece toți câți aţi fost botezați în Hristos v-aţi îmbrăcat în Hristos (Gal 3,27) şi să ne prosternăm la picioarele Sale ca niște haine așternute. Din cauza păcatului, înainte eram toți ca purpura, apoi, prin apa mântuitoare a Botezului, am ajuns la albul curat al lânii, pentru a putea oferi învingătorului morții nu numai simple ramuri de palmier, ci trofee ale victoriei. Agitând ramurile duhovnicești ale sufletului, să aclamăm și noi cu sfințenie în fiecare zi, alături de copii: Binecuvântat este Cel care vine în numele Domnului, Împăratul lui Israel  (Lc 19,38). (Sf Andrei Cretanul)

  În Duminica Intrării Domnului în Ierusalim, s-au binecuvântat şi sfinţit în biserică ramurile de salcie, semne şi prevestiri ale Învierii lui Hristos.

 

0%
încărcat
Se încarcă
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat Control
Identificat Control
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...