În Sfânta Euharistie se concentrează, ca într-un focar, pogorârea lui Hristos Cel înălţat la ceruri în inimile oamenilor, în Biserică, prin Duhul Sfânt, şi înălţarea oamenilor spre Hristos, prin eliberarea lor de variatele forme ale egoismului, care îi menţin ca într-o închisoare în limitările constrângătoare ale unei vieţi superficiale şi unilaterale. Însă Hristos dăruindu-Se prin Euharistie oamenilor, fiecăruia după numele său, El Se dăruieşte în acelaşi timp Bisericii Sale în întregul ei. Ca atare, Taina Euharistiei şi împărtăşirea de ea evidenţiază două aspecte fundamentale: aceasta are o dimensiune personalistă, având în vedere pe fiecare om credincios în parte, care se uneşte cu Hristosul euharistic, iar pe de altă parte, chiar prin aceasta ea pune în lumină dimensiunea comunitară a Euharistiei, în sensul că ea constituie, dezvoltă şi întăreşte permanent unitatea Bisericii, ca Trup al lui Hristos. Astfel, Hristos Se uneşte permanent cu Biserica Sa, întărind unitatea ei prin prezenţa în ea a lui Hristos Cel jertfit şi înviat.
Prin faptul că Hristos Se coboară mereu şi mereu la oameni prin Euharistie, Acesta reîmprospătează continuu unitatea ei; dar în felul acesta, El îi sfinţeşte pe oameni, atrăgându-i pe aceştia în starea Sa de jertfă, de dăruire permanentă lui Hristos, şi unii altora, printr-o slujire jertfelnică, din puterea jertfei lui Hristos. (Părintele Stăniloae)

Categories: Articole