Ambroziu către Constanțiu, fratele său în episcopat.
Ai primit darul preoției și, așezat la pupa Bisericii, conduci nava împotriva valurilor. Ține strâns timona credinței, pentru ca furtunile violente ale acestei lumi să nu-i schimbe cursul. Marea este imensă, dar să nu te înfricoșezi, deoarece El a întemeiat-o pe mări și a stabilit-o peste râuri (Ps 23, 2).
De aceea, nu e de mirare că Biserica Domnului, fiind zidită pe stânca apostolică, rămâne nemișcată în mijlocul atâtor valuri ale lumii și că durează pe temelia ei de nezdruncinat în ciuda asalturilor mării furioase. Este lovită de valuri, dar nu se clatină. Și chiar dacă deseori elementele acestei lumi, lovindu-se, fac un zgomot foarte mare, ea are totuși un port sigur de mântuire, unde îi primește pe cei osteniți. Totuși, dacă este lovită pe mare de valuri, ea aleargă pe râuri; înțelegi că este vorba de acele râuri despre care se spune: Au înălțat râurile glasul lor (Ps 92, 3). Într-adevăr, sunt râurile care curg din pieptul aceluia care a primit băutura dată de Hristos și a fost adăpat de Duhul lui Dumnezeu. Aceste râuri, așadar, când sunt umplute de harul spiritual, își înalță glasul.
Este un râu care se revarsă peste sfinții săi ca un torent. Este o violență a râului care înveselește sufletul pașnic și liniștit. Oricine a primit din plinătatea acestui râu, asemenea evanghelistului Ioan, asemenea lui Petru și Paul, își ridică glasul. Și așa cum apostolii, cu glasul lor răsunător, au răspândit cuvântul predicării evanghelice până la marginile pământului, la fel și acesta va începe să-l vestească pe Domnul Iisus.
Ascultă, așadar, cuvântul lui Hristos, pentru ca și vocea ta să se răspândească. Adună apa lui Hristos, acea apă pe care o laudă Domnul. Adună apa care vine din mai multe locuri și pe care o revarsă norii profetici.
Cine adună apa din munți o atrage la sine sau o scoate din izvoare, o va revarsa și el ca un nor. Umple-ți, așadar, mintea cu această apă, pentru ca pământul tău să fie umezit și irigat cu propriile sale izvoare.
Prin urmare, cine citește și înțelege multe lucruri se umple cu apă; cine s-a umplut cu apă o revarsă asupra altora. De aceea, Scriptura spune: Când norii se umplu cu ploaie, o revarsă peste pământ”.
Predicile tale să fie deci abundente, să fie curate și cristaline, pentru ca, prin învățătura ta morală, să reverși în urechile oamenilor multă bunătate și să cucerești poporul prin frumusețea cuvintelor tale, astfel încât să te urmeze de bunăvoie acolo unde îl conduci.
Cuvintele tale să fie pline de înțelepciune. De fapt, și Solomon spune: Armele înțelepciunii sunt buzele celui înțelept. Și în altă parte: Buzele tale să fie aprinse de știință (Prov 16, 23), adică sensul predicilor tale să fie evident, semnificația lor să fie clară, iar cuvântul și expunerea ta să nu aibă nevoie de alte explicații. Dimpotrivă, predica ta să se poată apăra singură, cu propriile sale arme. Din gura ta să nu iasă nici un cuvânt zadarnic sau lipsit de sens. (Sfântul Ambrozie)
Categories: Articole