Întrebare: De ce sunt credincioşii aşa de plictisitori? Tot ceea ce gândesc se referă la moarte. Nu înţeleg bucuriile lumeşti.

Răspuns: De unde ai dedus că sunt plictisitori creştinii? Bucuria nu se trage din păcat. Dimpotrivă ea apare atunci când nu păcătuieşti. Credincioşii se gândesc la moarte tocmai pentru a nu păcătui. Dă păcatul adevărata bucurie? Nicidecum. În păcat este și plictiseală şi saturație. Bucuria păcatului este artificială doar explozii artificiale de bucurie. Oamenii se bucură cu adevărat atunci când sunt siguri că tot ceea ce fac este necesar, că există viață dar moarte nu. lertaţi-mă, dar noi credincioşii nu putem niciodată să ne imaginăm că nu există nimic dincolo nici măcar un moment! Deci bucuriile lumeşti sunt mai fericite pentru noi decât pentru atei. 

„Toate îmi sunt îngăduite” spune apostolul, „dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.” (1 Co 6, 12) Când bucuria lumească mă copleşeşte şi devine singurul lucru pe care îl am, atunci omul devine cel mai nefericit. Plictiseala cea mai cruntă provine din a fi sătul de bucunia lumească. Crimele cele mai grav posibile se dezvoltă pe acest teren. Bucuriile pământeşti trebuie să devină începutul bucuriei cereşti, eterne. Omul este creat pentru bucurie, pentru fericire. Împărăţia lui Dumnezeu începe încă de când credinciosul e aici, iar moartea fizică nu împiedică această bucurie. Pentru atei, moartea este sfârşitul bucuriei, iar pentru credincioşi este începutul unei bucurii încă şi mai mari. Acum analizaţi în care condiţie este mai fericit să trăiţi şi veți înțelege ce e creştinismul cu adevărat, şi anume, chiar religia bucuriei! (Pr Dimitrie Dudko)

Categories: Articole