„Dar cum altfel să fi venit în lume Fiul lui Dumnezeu? Ca soarele ori ca luna, ori ca stelele sau focul, sau suflarea vântului? Nu, El a venit ca om, pentru că nu a dorit uluirea noastră ci vindecarea și povățuirea celor ce se chinuiesc. Nu a venit în chipurile stihiilor, pentru că aceasta ar fi însemnat teatru. Căci a trebuit ca Vindecătorul și învățătorul nu doar să vină, ci și să slujească omenirea suferindă și să Se arate cu un chip pe care să îl poată înțelege și urma omenirea. Nimic din zidire nu I-a greșit cu nimic Ziditorului, decât numai omul: nici soarele, nici luna, nici stelele, nici stihiile. Nici unele dintre acestea nu și-a călcat menirea sa, ci doar omul. Dimpotrivă, ele singure au rămas credincioase Ziditorului lor, împăratului, Cuvântului Care le-a adus în ființă. Pe când omul s-a rupt de cauza lui bună și s-a alipit de minciună, punând înșelăciunea în locul adevărului, iar închinarea cuvenită Făcătorului a dat-o pietrelor și sieși. De ce se miră atunci unii că Dumnezeu a venit în lume chip de om luând pentru ca să mântuiască omenirea?” (Sf Atanasie cel Mare)

Categories: Articole