Atât de mare milă a făcut El cu noi! Mai întâi, că noi cei vii nu mai jertfim zeilor morţi şi nu ne mai închinăm lor, ci am cunoscut prin El pe Tatăl adevărului. Şi care este cunoştinţa, care ne duce la Tatăl adevărului, decât a nu te lepăda de Iisus Hristos, prin Care L-am cunoscut pe Tatăl?  Însuşi Hristos o spune: «Pe cel care Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu».

Aceasta este, dar, plata noastră: dacă mărturisim pe Acela prin Care am fost mântuiţi. 

În ce chip Îl mărturisim? Făcând cele ce spune şi necălcând poruncile Lui; a nu-L cinsti numai cu buzele, ci din toată inima şi din tot sufletul. Dumnezeu a spus şi în cartea proorocului Isaia: «Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor e departe de Mine».

Să nu ne mărginim a-L numi atât: Domn; că nu aceasta ne va mântui. Că spune Hristos: «Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne se va mântui, ci cel ce face dreptatea». Deci, fraţilor, să-L mărturisim prin fapte şi prin a ne iubi unii pe alţii; să nu facem desfrânare, să nu ne vorbim de rău unul pe altul, să nu ne invidiem, ci să fim înfrânaţi, milostivi, buni; se cuvine să avem milă unii de alţii şi să nu fim iubitori de argint. Prin aceste fapte Îl mărturisim şi nu prin cele potrivnice lor. Nu trebuie să ne temem de oameni, mai mult decât de Dumnezeu. De aceea Domnul, poruncindu-vă acestea, a spus: «Dacă sunteţi adunaţi cu Mine în sânul Meu, dar nu faceţi poruncile Mele, vă voi arunca şi vă voi spune: Duceţi-vă de la Mine! Nu vă ştiu de unde sunteţi, lucrători ai nelegiuirii». (A doua Epistolă atribuită Sfântului Clement al Romei)

Categories: Articole