La tine, prea frumoasă fecioară Parascheva, aduc rugăciunile mele, pe acestea ascultă-le și le du înaintea Ziditorului, căci toată îndrăzneala de la mine s-a depărtat, cunoscând răutatea necuvioaselor mele fapte și a cumplitelor cugete și cuvinte, cu care milele Acestuia spre mânie le-am întărâtat și acum trebuindu-mi tare ajutorul Lui, a-l cere nu îndrăznesc, ci tu Prea Cuvioasă fii mijlocitoare.

Joi, 13 octombrie 2022, în ajunul primului hram de toamnă al bisericii parohiale, s-a cântat în biserica parohială Paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva.

Este cunoscut că dintre numeroasele forme de rugăciune ale Răsăritului creştin bizantin, Paraclisul este una foarte îndrăgită de credincioşi, fiind folosit atât în pravila zilnică de rugăciune personală, cât şi în cultul public. Cuvântul „paraclis” provine din limba greacă însemnând „invocare” dar şi „consolare”. Slujba Paraclisului este, aşadar, o invocare către Dumnezeu sau către Preasfânta Fecioară, ori către Sfinţi, pentru a primi sprijin şi mângâiere duhovnicească în necazurile şi primejdiile vieţii, la aceasta contribuind, alături de textul sugestiv şi plin de smerenie, melosul bizantin pe glasul al VIII-lea, menit să alunge întristarea şi să insufle multă nădejde în inimile ascultătorilor.

Paraclisul constituie dezvoltarea genului imnografic al Canonului, cultivat de imnografi începând cu secolul al VII-lea.

Categories: Articole