Apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care ţâșneşte spre viața veșnică (In 4,14).

O specie nouă de apă care dă viaţă și ţâșnește, dar țâșnește numai pentru cel care este vrednic de ea. Pentru ce motiv este numit apă harul Duhului? Desigur, pentru că toate au nevoie de apă. Apa este generatoare a plantelor și a animalelor. Apa de ploaie coboară din cer. Coboară întotdeauna în acelaşi mod și formă, dar produce efecte multiforme. Unul este efectul produs în palmier, altul în viţa de vie și așa în toate lucrurile, deși este mereu de o singură natură ȘI nu poate să fie diferită de ea însăși. Într-adevăr, ploaia nu coboară diferită, nu se schimbă pe sine însăși, ci se adaptează exigenţelor ființelor care o primesc și devine pentru fiecare dintre ele acel dar providențial de care au nevoie. 

În același mod, şi Duhul Sfânt, deşi este unic și cu o singură formă și indivizibil, împarte fiecăruia harul așa cum voiește. După cum un copac uscat, primind apă, înmugureşte din nou, tot aşa, sufletul păcătos, făcut vrednic de darul Duhului Sfânt prin pocăință, rodește ciorchini de dreptate. Duhul aparţine unei singure substanţe însă, din dispoziţie divină și în numele lui Hristos, realizează efecte multiple. Într-adevăr, se folosește de limba unuia pentru înțelepciune. Luminează mintea altuia cu profeția. Unuia îi conferă puterea de a alunga diavolii, altuia îi dăruiește darul de a interpreta Scripturile divine. Întărește temperanţa acestuia, în timp ce pe acela îl învaţă milostivirea. Îi inspiră unui credincios practica postului, altora le inspiră forme ascetice diferite. Există dintre aceia care învaţă de la El înţelepciunea în lucrurile vremelnice ȘI care chiar primesc de la El puterea de a accepta martiriul. Duhul produce în unul un efect, în altul produce unul diferit, deși rămâne egal cu Sine Însuși, după cum este scris: Fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului spre binele tuturor (1 Cor 12, 7). 

Venirea Sa este blândă și ușoară, prezența Sa este plăcut mirositoare și suavă, jugul Său este foarte ușor. Sosirea Sa este precedată de razele strălucitoare ale luminii şi ale științei. Sosește ca un frate și ocrotitor. Într-adevăr, El vine să salveze, să vindece, să înveţe, să îndemne, să întărească și să mângâie. Înainte de toate, luminează mintea celui care îl primește și, apoi, și pe a altora, prin intermediul acestuia. După cum acela care mai înainte se găsea în întuneric, la apariția neprevăzută a soarelui, primește lumina în ochiul trupului şi ceea ce nu vedea mai înainte acum vede clar, tot aşa, şi acela care a fost considerat vrednic de darul Duhului Sfânt este luminat în suflet și, ridicat deasupra omului, vede lucruri pe care mai înainte nu le cunoștea. (Sf Chiril al Ierusalimului)

Categories: Articole