Nimic din ceea ce există sau este făcut nu a început să existe şi nu subzistă decât în Cuvânt şi prin Cuvânt, aşa cum ne învaţă Ioan Teologul, atunci când spune: La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. (In 1,1).

Aşa cum un muzician, după ce şi-a acordat lira, îmbină cu virtuozitatea sa notele grave cu cele acute,
notele medii cu celelalte, pentru a executa o singură melodie, tot astfel, Înţelepciunea lui Dumnezeu, ţinând lumea întreagă ca pe o liră, uneşte fiinţele din văzduh cu cele de pe pământ şi pe cele din cer cu cele din văzduh; armonizează întregul cu părţile, conduce toate cu porunca şi voinţa Sa, şi astfel a făcut, în frumuseţe şi armonie, o singură lume şi o singură ordine în lume. Cuvântul Însuşi al lui Dumnezeu, rămânând nemişcat la Tatăl, mişcă toate lucrurile cu statornicia naturii Sale, aşa cum a hotărât Tatăl. Toate fiinţele care, conform naturii lor, primesc de la El viaţa şi consistenţa, formează prin El o armonie admirabilă şi cu adevărat divină.
Ca să înţelegem printr-o imagine un lucru atât de măreţ, să luăm exemplul unui cor format din numeroşi cântăreţi. În acest cor, compus din mulţi bărbaţi, copii, femei, bătrâni şi adolescenţi, sub conducerea unui singur maestru, fiecare cântă conform naturii şi capacităţii sale proprii: bărbatul ca un bărbat, copilul ca un copil, bătrânul ca un bătrân, adolescentul ca un adolescent, şi totuşi ei formează împreună o singură armonie. Sau un alt exemplu: sufletul nostru pune în mişcare în acelaşi timp diferitele noastre simţuri, pe fiecare în funcţie de specificul său; astfel, în faţa aceluiaşi obiect, toate sunt puse în mişcare deodată: ochiul ca să vadă, urechea ca să asculte, mâna ca să atingă, nasul ca să miroase, limba ca să guste, şi adesea intră în acţiune şi alte mădulare ale trupului, de exemplu, picioarele care umblă. Acelaşi lucru are loc şi în creaţie. Desigur, aceste comparaţii sunt imperfecte, cu toate acestea, trebuie să ştim să le aplicăm la realităţi mai înalte.
Astfel, printr-un singur impuls, prin porunca Cuvântului lui Dumnezeu, toate lucrurile sunt în aşa fel orânduite încât fiecare acţionează conform naturii sale proprii, şi toate împreună formează o singură ordine. (Sf Atanasie cel Mare)

Categories: Articole