În coliba întunecoasă
Din carne și os lucrata
A intrat Hristos deodata
Nu făclie ce se stinge,
Nu icoana ce se frânge,
Ci El Însuși, trup și sânge
Preschimbat pentru făptură
Într-o scumpa picătură,
Dulcea Cuminecătură.
Coliba cum L-a primit
S-a făcut cer strălucit
Cu bolta de margarit
Și pe ea soare și stele
Cu luceferi printre ele.
În mijloc tron luminos
Și pe el Domnul Hristos
Care mult se bucură
Duhul Sfânt Se alătură
Și acolo rămânea
Și acum și pururea.

Și noi Doamne ne-am sculat
Colibele am curățat
Uși, ferestre, toate-s noi.
Doamne, intra și la noi!
Trup tu dormi, Domnul te paste!
Suflete, scoli și cunoaște
Luminos Prunc că Se naște
În peștera inimii, în palatul Treimii.

Dara Pruncul cine mi-I?
Mi-e Hristosul Dumnezeu
Coborât în pieptul meu.
Maica Sfânta-n brațe-L tine,
Duhul Sfanț cu drag L-alina,
Îngeri cu raze se-nchina.
Nu dorm, trupul meu îmi spune
Ci-ncleștat de grea minune
Stau în muta rugăciune
Să mai mișc nu se cuvine,
Căci cu harul care vine,
Raiul tot se afla-n mine.

Categories: Articole