Înaintea Ta cad, Iisuse, greşit-am Ţie, milostiveşte-Te spre mine; ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului, şi ca un îndurat dă-mi lacrimi de umilinţă.
 
Să nu intri cu mine la judecată, văzând faptele mele, iscodind cuvintele şi îndreptând pornirile; ci cu îndurările Tale trecând cu vederea răutăţile mele, mântuieşte-mă Atotputernice.
 
Vremea este a pocăinței, vin către Tine, Făcătorul meu; ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului şi ca un îndurat dă-mi lacrimi de umilinţă.

Joi, 2 martie 2023, în a patra zi din Postul Mare, s-a citit în biserica parohială, în cadrul Pavecerniței Mari, ultima parte din Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Cretanul.

Un element care susține rugăciunea de pocăință și, în acelaşi timp, constituie semnul pocăinței profunde este plânsul sau lacrimile căinței. Lacrimile sunt un dar de la Dumnezeu. Lacrimile care susțin rugăciunea de pocăință sunt numite întristarea cea după Dumnezeu, după expresia Sfinţilor Părinţi. Sfântul loan Damaschinul, explicând fericirea a doua, „Fericiţi cei ce plâng că aceia vor fi mângâiați”, arată clar că nu orice plâns aduce fericire, nu orice tânguire şi lamentare este o virtute, ci numai plânsul pentru păcate aduce mângâiere. Nu plânsul celui ce este supărat pentru că ar fi dorit să câştige mai mulți bani, dar a câştigat mai puțini, sau a ratat o şansă de a ajunge într-un rang mai mare, dar nu a reușit.
Sfântul loan Damaschinul arată că nu acesta este plânsul adevărat, ci acesta este un plâns egoist, un plâns din orgoliu. Plânsul adevărat este regretul sau căinţa pentru păcatele pe care le-am făcut, regretul sau căința pentru timpul pierdut, pentru energiile sufletești și trupești ce au fost cheltuite în zadar fără niciun sens duhovnicesc și fără nicio roadă folositoare.

La finalul slujbei s-au citit textele zilei din lecționarul Triodului:
Facerea 2, 4 – 19
Isaia 2, 11-21
Pilde 3, 1- 18.

Categories: Articole