„O, ce viclean şi mișel este diavolul! -spune un iscusit duhovnic. Văzând că preoţii sunt slujitori sfinţiti ai lui Dumnezeu și că ei în sfintele dumineci, sărbători, ba chiar şi în unele zile lucrătoare slujesc Sfânta Liturghie, împărtăşindu-se ca sfinţenie prin cuminecarea ca Prea Sfântul Trup şi Sânge al Domnului -pe care preoţii îl poartă adesea asupra lor, când merg să grijească pe cei bolnavi -necuratul duh, nesuferind arsura şi tremurând, se bagă în unii creştini şi le suceste mintea să creadă mincinoasele sfaturi, că celor care se întâlnesc cu preotul în cale le merge rău! Aceasta e o mare înşelăciune drăcească şi eres satanicesc. Creştinii care cu obrdznicie calcă legile dumnezeieşti, da, trebuie să se teamă, dar nu de întâlnirea cu preotul, ci de păcatele lor nepărăsite, care la vreme se vor răzbuna amarnic asupra celor ce le fac. Creştinii buni, însă, se bucura când se întâlnesc pe cale cu preoții și cucerindu-se sub mâna lor, doresc blagoslovenie și ajutor de la Dumnezeu.

Că păcătuieşte greu cine gândeşte că-i merge rău dacă s-a întâlnit pe cale cu un preot, aceasta e limpede şi o cunoaştem din Sfânta Scriptură, care spune la Cartea Psalmilor „Nu vă atingeti de unşii Mei şi întru proorocii Mei nu vicleniţi!” (104. 15). Fiindcă -după cuvântul Proorocului -„buzele preotului vor păzi ştiinţa şi legea vor cerea (oamenii) din rostul lui, căci îngerul Domnului Atotţiitorul este el“ (Maleahi 2, 7).”

(Valerian al Oradiei, Buruieni crescute la umbra Bisericii)

Categories: Articole