Răsai asupra mea lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc de-odinioară,
O, Maică Sfântă, pururea Fecioară
În noaptea gândurilor mele vină;
Speranţa mea, Tu n-o lăsa să moară,
Deşi a fost adânc noian de vină;
Privirea Ta, de lacrimi calde plină Îndurătoare asupra mea coboară.
Străin de toţi, pierdut în suferinţa
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.
Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa,
Şi reapari din cerul Tău de stele,
Ca să Te-ador de-acum pe veci, Marie!
Mihai Eminescu

Categories: Articole