Răsai asupra mea lumină lină, 

Ca-n visul meu ceresc de-odinioară,

O, Maică Sfântă, pururea Fecioară

În noaptea gândurilor mele vină; 

Speranţa mea, Tu n-o lăsa să moară,

Deşi a fost adânc noian de vină;

Privirea Ta, de lacrimi calde plină Îndurătoare asupra mea coboară. 

Străin de toţi, pierdut în suferinţa

Adâncă a nimicniciei mele,

Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie. 

Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa,

Şi reapari din cerul Tău de stele,

Ca să Te-ador de-acum pe veci, Marie! 

Mihai Eminescu

Categories: Articole