Menu Home

În fața propriilor copii nu poți purta mască

Psihologia americană (reprezentată de savanții Buck, Urban, Bender) a elaborat un instrument de explorare prin care în desenul unui om, subiecții își proiectează modul în care se percep pe ei înșiși, dorințele, problemele sau conflictele ce țin de imaginea de sine. (https://www.consultanta-psihologica.com/testul-desenul-omului)

În cadrul activităților dedicate Lunii Pentru Viață (martie 2019) elevii ciclului primar au fost antrenați în activitatea de desen pe asfalt, cu tematica dedicată familiei creștine.

Dincolo de implicarea și rezultatele imediate ale activității copiilor, ca o încercare modestă de microcercetare psihologică, pot fi evidențiate câteva trăsături, foarte importante, ale modului în care elevii își percep propria familie.

A) Desenele sunt încadrate într-un cadru familial- protectiv: căminul, locuința, drept un spațiu de siguranță și confort;

B) se constată viețuirea copiilor într-un mediu familial extins, mai multe generații sub același adăpost, bunicii fiind evidențiați în mod deosebit;

C) Pruncii sunt desenați între părinți, ca rod și menire a vieții de familie;

D) În cadrul familiei există relații de dragoste (simbolizată de inima ținută în mâini) și de solidaritate protectivă (membri familiei se țin de mână);

E) Sunt evidente expectanțele de ordin sexual (fetele desenează silueta femeii cu păr lung, acordă mare importanță ochilor, buzelor, elementelor decorative specifice, desenul picioarelor, coapselor și genunchilor; băieții imprimă desenelor aspecte de masivitate, vestimentație, păr scurt, brațe și picioare musculoase)

F) Importanța specifică acordată mamei sau tatălui în cadrul familiei, ca persoană dominantă

Omul cu o gândire clară, sănătoasă, duhovicească, priveşte şi recunoaşte identitatea cuvântului FAMILIE ca pe o funie împletită între un bărbat şi o femeie, şi copilaşii acestora.

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut