Dumnezeu Cel Sfânt ne-a împlinit o veche dorinţă atunci când ne-a în vrednicit să primim scrisoarea Credincioşiei Tale. Desigur, cea mai mare şi mai fierbinte fericire ar fi fost să Te vedem în carne şi oase şi să ne bucurăm de aproape de darurile Duhului care sălăşluiesc întru Tine. Întrucât însă acest lucru nu-l îngăduie nici distanţa mare care ne desparte, nici împrejurarile deosebite care ne rețin pe amândoi, un fapt vrednic de o a doua dorinţă este sa ne întâlnim sufleteşte, măcar prin scris, în dragostea cea întru Hristos.
Acest lucru I-am şi trăit acum, când am primit scrisoarea Inteligenţei Tale. Împărtăşindu-ne din cele scrise ne-am îmbogăţit mai mult decât de două ori. Pentru că pe de o parte, am ajuns să privim ca într-o oglindă în sufletul Tău Iimpezit cu totul prin mijlocirea cuvintelor; pe de altă parte însă, bucuria noastra a crescut de mai multe ori, nu numai pentru faptul ca ești tocmai aşa cum Te prezintă mărturia tuturor, ci si pentru că bunele Tale însuşiri constituie marca de respect a patriei noastre. Ca o mlădiţă nobilă care a ieşit dintr-o rădăcină vânjoasă, ai umplut pământul de dincolo de granitele tarii noastre cu roade duhovniceşti. De aceea, pe bună dreptate, tresaltă de bucurie patria noastra pentru odraslele ei, iar când Tu Te distingeai în luptele pentru credinţă, ea-L preamărea pe Dumnezeu, auzind ca prin Tine se păstrează buna moştenire a Părintilor.
Şi câte nu ne-ai dăruit și acum? Patria care Te-a născut Tu ai cinstit-o cu un martir care a înflorit recent în ţara barbarilor vecină cu voi, trimiţând, ca un agricultor recunoscător, pârgă din roadă celor care-i dăruiseră seminţele. Daruri cu adevărat demne de un atlet al lui Hristos. E vorba de un martir al adevărului, care de curând a fost împodobit cu cununa dreptăţii, pe care l-am şi primit cu bucurie și am dat slava lui Dumnezeu, Cel care a împlinit răspândirea Evangheliei Hristosului Său în toate neamurile. Te rugam, aşadar sa-Ți aduci aminte în rugăciunile Tale şi de noi care Te iubim şi să Te rogi cu căldură Domnului pentru sufletele noastre, ca să ne învrednicească Dumnezeu să începem şi noi cândva a-L urma pe drumul poruncilor, pe care ni le-a dat spre mântuire.
Categories: Articole