Foarte multe locuri ale Scripturii fac trimitere la osârdia agricultorului. Există referințe bogate privind lucrarea solului, fertilizarea, combaterea buruienilor, asolamentele. Toate însă, dacă nu sunt privite ca aspecte ale culturii epocii, au mai mult o dimensiune ilustrativă, ca în parabole privind hărnicia, truda, îndelunga răbdare, știința și darul lui Dumnezeu pentru osteneala omului, ca în versetul „Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare, vă va da şi va înmulţi sămânţa voastră şi va face să crească roadele dreptăţii voastre”. La începutul lunii prier, în Câmpia Bărăganului, muncile agricole sunt în toi, ca pregătire pentru semănat și ca îngrijire pentru semănăturile din toamnă. Cu gândul că vocația-darul cultivării pământului face apel statornic la credința în împreunălucrarea lui Dumnezeu pentru ploi timpurii și târzii, rouă aducătoare de roadă, strălucirea curată a soarelui, agricultorii sunt mereu cu ochii spre cer împlinindu-și lucrarea nu doar cu tractoare, mașini, substanțe ci și cu…Doamne ajută!

Categories: Articole