Menu Home

Hortus conclusus, suror mea, sponsa, hortus conclusus, fons signatus

Neispitită de nuntă ai născut o Fecioară, și după naştere te-ai arătat iarăşi feciorind. Pentru aceea cu glasuri netăcute, prin credinţă, fără îndoială, strigăm ţie Stăpână : Bucură-te ! (Minei)

 Fundamentul biblic pentru a o numi pe Maria Pururea Fecioară nu se află în Noul Testament, ci în Cântarea Cântărilor: „Ești grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită și izvor pecetluit (Hortus conclusus, suror mea sponsa, hortus conclusus, fons signatus). Astfel Ieronim, după ce a adunat o serie de texte din Cântarea Cântărilor, a ajuns şi la acest verset pe care l-a considerat că se referă la „Maica Domnului nostru, care este mamă şi Fecioară.” Ieronim va face legătura între pururea fecioria Maicii Domnului și mormântul Mântuitorului: „Nimeni înainte şi după Mîntuitorul nostru nu a mai fost pus în mormântul lui săpat în piatră.“ Aici a avut loc un proces interesant de interpretare biblică creativă. Căci potrivit Evangheliilor, mormântul lui Iisus a fost unul nou, aparţinându-i lui Iosif din Arimateea, „în care nimeni, niciodată, nu mai fusese pus.“ Însă în Evanghelii nu se mai pomeneşte nimic despre ceea ce sa întâmplat cu mormântul după învierea lui Iisus, tot astfel cum nu se menţionează dacă Maria a mai avut sau nu şi alţi copii. Ieronim, care a fost cel mai mare exeget biblic din istoria Bisericii apusene, s-a simţit îndreptăţit să tragă concluzia că nimeni, niciodată, nu a mai fost pus în mormântul lui Hristos şi că nimeni, niciodată, nu s-a mai născut din Fecioara Maria.

 

parohiaplevna@gmail.com

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut