Cel mai important este că în timpul Aducerii Darurilor de la proscomidiar spre Sfânta Masă, preotul se roagă lui Dumnezeu să fie pomeniți în împărăția Lui toți cei din Biserică: conducătorii Bisericii, preoții, diaconii, monahii, conducătorii statului, ctitorii, cei adormiţi din neamurile noastre și, la final, toţi credincioșii prezenți: „Și pe voi pe toţi, drept-măritorilor creștini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor”. 

Parcă toți oamenii sunt aduși înaintea lui Dumnezeu, împreună cu Darurile! 

Chiar așa este. Pomenirea celorlalți stă la temelia vieţii Bisericii și a slujirii acesteia. După ce intră în Sfantul Altar cu Darurile, cântarea Heruvicului continuă: „Ca pe Împăratul tuturor să-L primim pe Cel nevăzut, înconjurat de cetele îngerești. Aliluia, aliluia.”. Cântarea aceasta îndeamnă pe toţi credincioșii să se desprindă de ritmul acestei lumi, de grijile cotidiene, pentru a se dedica doar slujirii și slăvirii lui Dumnezeu, după modelul îngerilor.

Parcă noi toţi intrăm în acest alai împărătesc și ne bucurăm că Hristos este Domnitorul întregii creații!

Să știți că în timpul Imperiului Bizantin, împăratul însuși se încolona uneori în această procesiune. Pe atunci, el rostea o parte dintre formulele de pomenire, ţinând pe rând Discul și Potirul. Prin acest gest, arăta că și el este un supus al adevăratului Împărat al Lumii, Dumnezeu. (Ani Eliza Busuioc)

Categories: Articole