Începeam să mă topesc

în tot ce este firesc

şi sfârşeam de tot să mor,

în al razelor decor.

Orb fiind fără lumină,

destinu-şi găsi destină,

norocu-şi găsi noroacă,

iar tristeţea mea o joacă,

un şotron cu cretă albă,

insulară, lungă, slabă,

prin care săltând treceam,

pe când tu eram.

Nichita Stanescu

Categories: Articole