Preotul întâistătător aduce mulțumire pentru sine-însuşi, pentru că Hristos l-a făcut slujitor al unei Taine atât de înfricoşătoare; atunci el prezintă de asemenea cererea ca harul Sfântului Duh, prin care el a ajuns la preoție, să-i fie acordat şi acum pentru ca el să fie vrednic de măreția unei astfel de slujiri şi ca eliberat de orice intenţie rea cu ajutorul harului dumnezeiesc, să împlinească, fără a se teme de vreo pedeapsă, această slujire, el care, fiind atât de departe de măreţia Aceluia, s-a apropiat de realități prea sublime pentru el…

Preotul oferă acum taina mântuirii vieții noastre, plin de teamă şi copleşit de frică şi cutremur mare. Preotul este plin de frică, teamă şi mare cutremur din pricina păcatelor sale şi din pricina datoriilor tuturor fiilor Bisericii… Cutremurul şi teama, pentru el şi pentru popor, îl umbreşte pe preot în acest înfricoşător ceas. În această înfricoşătoare slujire a sa, care îi cutremură până şi pe serafimi, fiul ţărânii stă cu teamă mare, ca mijlocitor… 

În această stare de cugetare stă preotul pentru a celebra cuviincios şi cu mare teamă şi cutremur. Asemeni lui lacov, se închină de trei ori câte trei; şi apoi se apropie pentru a săruta mormântul Domnului (sfânta masă)… (El cere diaconilor care sunt în preajma lui să se roage pentru el încât, pentru smerenia sa, să poată dobândi mila de la Cel Milostiv.) Acum se roagă, cu inima străpunsă, înaintea lui Dumnezeu şi îşi mărturiseşte datoriile (păcatele) sale şi datoriile (păcatele) întregii Biserici luptătoare. Preotul cere puteri tainice împreună şi ajutorul (cel dumnezeiesc), pentru a putea săvârşi acest dar aşa cum se cuvine; şi în toate cele pe care preotul le rosteşte înaintea lui Dumnezeu, poporul i se alătură şi pecetluieşte slujirea sa, rostind: Amin. (Robert Taft)

Categories: Articole