Menu Home

Doamne, iată aici două săbii. Zis-a lor: Sunt de ajuns.

Întreaga desfăşurare a disputelor dogmatice susţinute de Biserică de-a lungul veacurilor – dacă o privim din punct de vedere pur duhovnicesc – ne apare stăpînită de grija statornică pe care a avut-o Biserica de a păstra pentru creştini, în fiecare moment al istoriei sale, posibilitatea de a atinge deplinătatea unirii mistice. Într-adevăr, Biserica luptă împotriva gnosticilor spre a apăra însăşi ideea de îndumnezeire ca scop universal: „Dumnezeu S-a făcut om pentru ca oamenii să poată deveni dumnezei“. Ea afirmă, împotriva arienilor, dogma Treimii celei deofiinţă, deoarece Cuvîntul, Logosul, este Cel ce ne deschide calea spre unirea cu dumnezeirea şi, în cazul în care Cuvîntul întrupat nu ar fi deofiinţă cu Tatăl, dacă nu ar fi Dumnezeu adevărat, atunci îndumnezeirea noastră nu ar fi cu putinţă. Biserica osîndeşte nestorianismul, spre a înlătura zidul prin care acela voia să despartă în Hristos Însuşi pe om de Dumnezeu. Ea se ridică împotriva apolinarismului şi a monofizitismului spre a dovedi că adevărata fire omenească, fiind asumată în toată deplinătatea ei de către Cuvîntul, întreaga noastră fire poate să intre în unirea cu Dumnezeu. Ea se luptă cu monoteliţii, pentru că fără de unirea celor două voinţe, a celei dumnezeieşti şi a celei omeneşti, nu s-ar putea ajunge la îndumnezeire: „Dumnezeu l-a creat pe om numai prin voinţa Sa, dar nu-l poate mîntui fără concursul voinţei omeneşti“. Biserica iese biruitoare față de iconoclaşti în lupta pentru icoane, afirmînd posibilitatea de a exprima realităţile dumnezeieşti în materie, simbol şi garanţie a sfinţirii noastre. În celelalte probleme care apar rând pe rând cu privire la Sfîntul Duh, cu privire la har, cu privire la Biserica însăşi – problemă dogmatică a epocii în care trăim – preocuparea centrală, preţul luptei rămâne tot posibilitatea, felul sau mijloacele de unire cu Dumnezeu. Întreaga istorie a dogmei creştine se desfăşoară în jurul aceluiaşi nucleu mistic, mereu apărat cu arme felurite împotriva numeroşilor potrivnici de-a lungul vremurilor ce s-au scurs. (Vladimir Lossky)

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut