„Vara mergeam, ca toți copiii satului, cu picioarele goale, adesea cu răni si fel de fel de înțepături. Uneori făceam pe talpa chiar niște flegmoane, cred, un fel de bătături inflamate rău (se zicea că le făcusem pentru că, neatenți, călcasem în tăvălitură de cal). Le tratam până coceau cu ceapă încălzită și frunze de pătlagină pentru a trage puroiul. De mers prin praful ulițelor de pe vale, uneori mai gros de-o palma, ni se depărtau degetele de faceam și răni între ele, iar chinul se prelungea apoi când trebuia să folosim încălțămintea pentru mers la școala, niciodată în aceste condiții destul de lejeră”. (Prof. Vasile Constantin- MAO)

Categories: Articole