Menu Home

De ce folosim un brad stilizat în biserica parohială?

Credința creștină, în care închinarea plăcută lui Dumnezeu se face în duh și adevăr nu cunoaște jertfa și darul produselor ca atare din natură decât în cazuri foarte limitate ( ca de ex. binecuvântarea primelor roade, a fructelor, a semințelor de grâu) ce sunt aduse la biserică nu ca jertfă ci ca mulțumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu.

În cultul Legii Vechi, aducerea de către credincioși a darurilor de jertfă arăta nu numai conștiința păcătoșeniei ci și strădania omului de a se prezenta curat, prin pocăință și implorare a iertării păcatelor. Astfel au fost rânduite jertfe de ispășire cu scopul de a curăți pe omul păcătos trupește și sufleteste, de a „ispăși” greșelile și păcatele. Pentru acest lucru materia adusă ca jertfă, avânt statut expiatoriu, trebuia în mod obligatoriu să fie de cea mai bună calitate, naturală, fără niciun defect. Noi, creștinii, în vremea harului și al adevărului, nu folosim în cult elemente naturale (cu excepția tămâiei, și a apei) ci folosim materii prelucrate de om (pâine, vin, untdelemn, colivă), specifice omului, arătând că valoarea lor principală este cea simbolică, ca reprezentare a întregii vieți omenești dedicată lui Dumnezeu, tinzând către idealul dăruirii totale, cum mărturisim în ectenie: „pe noi înșine și unii pe alții, și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”. În aceste coordonate, bradul de Crăciun, simbol al pomului vieții, la care prin Nașterea Jertfa și Învierea Domnului Iisus putem avea din nou acces la comuniunea sfântă între Dumnezeu și om, este doar un simbol, o icoană, a împărăției mesianice la care suntem chemați a fi părtași. De aceea, în biserica noastră parohială folosim un brad stilizat, ca simbol al chemării fiecărui creștin de a se concentra mai puțin pe latura aducerii de daruri din exteriorul vieții sale, și mai mult pe lupta de a înnoi viața și vocația prin asumarea în totalitate a statutului de creștin.

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut