„Apoi, în ´47, anul de mare secetă și foamete ce a bântuit tara, mai ales din zona Moldovei, veneau pe la noi oameni disperați după bucate. Dădeau în schimb pentru un ciurel de mălai îmbracaminte și covoare sau obiecte de tâmplarie, văitându-se că le mor copiii de foame. Când găseau o dublă de porumb sau grâu erau fericiți. Și pe la noi oamenii înmulțeau mălaiul mâncându-l terci sau măcinau pentru un fel de turte fel de fel de alte semințe în parte și comestibile. În vara aceea, mai ales, pentru noi copiii, bătaia mare a fost pe dude; ne dadea mama o coltuc de pâine și ne făceam plinul cocotați prin duzi.” (Prof Vasile Constantin- MAO)

Fotografie Agerpres

Categories: Articole