PROCESUL RELIGIOS (VI) (Matei XXVI, 57-XXVII, 1; Marcu XIV, 53-XV, 1; Luca XXII, 54-71; Ioan XVIII, 13-28)

2)În fața lui Caiafa

Caiafa Îi pune lui Iisus intrebarea cruciala, menita sa-I pecetluiasca soarta: „Te jur pe Dumnezeul cel viu, sa ne spui noua de esti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu” (Matei 26, 63). Este un moment solemn, subliniat atat de atitudinea lui Caiafa – se scoala in picioare -cat si de invocatia ce insoteste intrebarea sa. Arhiereul dadea glas unei intrebari care ii framanta pe multi, fara ca personal sa fi fost probabil tulburat de zvonurile in legatura cu mesianitatea lui Iisus. Prin ea, Caiafa urmarea doar sa-I intinda o cursa, pentru a-L putea acuza de sacrilegiu. De data aceasta, Domnul nu mai are nici o retinere si, ceea ce nu voise sa descopere fariseilor care il iscodeau neincetat, dezvaluie acum intr-o clipa: „Eu sunt – spune El – si veti vedea pe Fiul Omului sezand de-a dreapta Celui Atotputernic si venind pe norii cerului” (Marcu 14, 62). Folosind termeni si imagini proprii profetilor – coroboreaza o viziune a lui Daniel cu un verset din Psalmul 109 -, Iisus Se descopera drept Mesia cel asteptat, socotit de catre prooroci a fi insusi Fiul lui Dumnezeu. Caiafa foloseste aceasta marturisire uluitoare drept un argument capital pentru a stabili vinovatia lui Iisus. El isi sfasie hainele, gest teatral ce se savarsea spre a pune in evidenta un sacrilegiu si exclama: „A hulit! Ce ne mai trebuie martori? Iata acum ati auzit hula Lui” (Matei 26, 65). Apoi, adresandu-se celorlalti sinedristi, ii intreaba: „Ce vi se pare?”, iar acestia raspund intr-un glas, formuland verdictul: „Este vinovat de moarte” (26, 66).

Categories: Articole