Rugăciunile și riturile ce se săvârșesc în primele zile după nașterea copilului sunt concentrate simbolic în jurul (sfințirii) apei.„Potrivit Sfântului Simeon al Tesalonicului, această sfințire este o preînchipuire sau chiar o anticipare a Tainei Botezului. Acordând acestei ape sfințite un oarecare caracter curățitor prin care se spală orice necurăție fizică ce ar rezulta pe urma nașterii pruncului, nu înseamnă a- i limita caracterul sfințitor propriu- zis, care poate fi pus în legătură nemijlocită cu lucrarea de pregătire a a pruncului pentru botez. Din apa sfințită de preot gustă mama; tot cu ea se stropește casa și se pune o parte, în primele zile după naștere,în baia copilului”.Slujba binecuvântării apei vizând sfințirea mamei și a pruncului, este o lucrare prin care se pune temeiul pregătirii botezului. În afară de botezul pruncilor, nicio taină nu este precedată de o anumită ierurgie. Se știe că taina Botezului nu poate fi săvârșită fără o pregătire, iar pregătirea este presupusă și în cazul în care cel ce se botează este un prunc și prin urmare, incapabil să înțeleagă ce se întâmplă cu el. Dar înțelegerea ca atare nu este considerată de Sfânta Biserică o condiție pentru botez. Ea este mai degrabă, rezultatul primirii acestei taine decât condiția și anticiparea ei. Rugăciunile au o formă specific liturgică: binecuvântare, trisaghion, Rugăciunea Domnească, troparul și condacul Nașterii Domnului, rugăciuni și otpust.Din conținutul acesteirânduieli care amintește de Nașterea Domnului „ne putem da seama că rânduiala nu estecontinuarea unei istituții a vechiului testament, ce făcea distincția dintre pur- impur, ci o slujbă de origine creștină pentru care toate sunt noi. În rugăciunile pentru lăuză, actul nașterii de prunci, care constituie de la cădere un semn al perpetuării păcatului strămoșesc, devine altceva:semn al Împărăției ce va să vină, împreună cu toate ce însoțesc acest act.Rugăciunile pentru lăuză au drept conținut o stăruitoare cerere de iertare.
În prima din ele Dumnezeu este rugat să-i vindece femeii „toată boala și toată neputința” căci„după cuvântul proorocului David, în fărădelegi ne-am născut și întinați suntem toți”.
A doua rugăciune, de-a lungul aceleiași teme privind iertarea și vindecarea, invocă mila divină în vederea absolvirii femeii de păcate, precum și păzirea ei de asuprirea diavolului „ocrotește- o cu îngeri de lumină și strălucitori și o apără de toată năvala duhurilor nevăzute”.
În rugăciunea a treia pe lângă cererea de iertare găsim o referință la porunca nașterii de prunci.
Din cuprinsul acestor rugăciuni unii teologi au dedus că avem de a face cu un rit de purificare,vetero testamentar. Or, noi știm, din spusele Sf Pavel că rânduielile vechi privind curățirea s-au desființat la Gal 4, 9- 10 și Tit 1, 15 „toate sunt curate pentru cei curați, iar pentru cei întinați și necredincioși nimic nu este curat”.
Categories: Articole