Duminică, 7 mai 2017, după Sfânta Liturghie, credincioșii din biserică au ascultat un material catehetic pentru cunoașterea procesului de îndoctrinarere și fanatizare practicat de societatea turnului de veghere, concretizat în izolaționismul de tip sectar, specularea stării emoționale a victimei, programul intensiv de studiu a literaturii oficiale, programul muncii de teren și controlul strict al superiorilor.
Izolaționismul de tip sectar
Societatea acordă unui om/grup autoritate absolută („este singurul mijloc de comunicare a lui Dumnezeu cu acest pământ”[1] [#_ftn1] )Literatura „oficială” are autoritate mai mare decât Cuvântului lui Dumnezeu. Liderii nu vor ca adepții să gândească singuri – nu se permit alte lecturi sau discuții cu oameni informați din afara sectei;Este foarte dificilă părăsirea sectei- Orice abatere de la comandamentele Societății va fi supus unei drastice cenzuri sociale: având prieteni doar în interiorul sectei (deoarece rudele, prietenii și toți ceilalți „păgâni” sunt unelte satanice) fratele decăzut este realmente izolat social, iar ștergându-i-se activitatea prozelitistă este împiedicat să intre în Paradis: două pedepse ce aduc iadul pe pământ[2] [#_ftn2] . Starea emoțională a posibilului aderent
„Cu excepția celor ce au crescut într-o familie de martori, pentru cei mai mulți care au intrat în acestă organizație cauza a fost o nevoie afectivă. Singurătatea, boala, divorțul, pierderea locului de muncă, decesul unui apropiat, o amărăciune în legătură cu comunitatea creștină din care făcea parte, sunt cele mai probabile vulnerabilități pe care le speculează „misionarii” iehoviști. Ei n-au intrat în Societatea Turnul de Veghe pentru că au simţit cu adevărat că este cea mai bună religie, ci pentru că cineva a fost gata să le acorde atenţie atunci când aveau nevoie. Ar fi devenit cu uşurinţă mormoni, dacă mormonii ar fi ajuns primii la ei, sau nişte creştini adevăraţi, dacă vreun creştin ar fi fost primul care să le arate dragoste şi interes”[3] [#_ftn3] . Această dragoste durează până la botez, după care adeptul devine sclav[4] [#_ftnref4] , nevoia sa afectivă este trecută cu vederea, întrucât el trebuie de acum să se concentreze asupra misiunii asidue.
Programul de studiu[5] [#_ftn5] intensiv
„Pentru a păzi membrii de drumuri greșite, de amestecarea cu națiunile și de învățarea obiceiurilor lor, Iehova a prevăzut poporului, prin organizația lui, cinci întâlniri în săptămână. Cine nu vine la toate adunările nu este un membru matur” [6] [#_ftn6]
Fiecare congregație are 3 întâlniri în cursul săptămânii și una în fiecare duminică.
Întrunirile săptămânale cuprind:
-la prima întâlnire săptămânală-
„Întrunirea biblică”- se dezbate un subiect biblic referitor la necesitățile zilelor de astăzi
„Studiul Turnului de Veghe”- se discută un subiect biblic pe bază de întrebări și răspunsuri asupra articolelor tipărite
-la a doua întâlnire săptămânală-
„Studiul de carte al congregației”- se face o analiză sistematică a rolului pe care îl joacă religia în viața celor prezenți
-la a treia întrunire săptămânală-
„Școala de Minister teocratic”- un curs la care se învață cum să se vorbească despre diferite învățături biblice.
„Întrunirea de serviciu”- unde se țin cuvântări și demonstrații privind aplicarea practică a învățăturilor biblice. Scopul declarat fiind facerea de adepți, sunt arătate prin cuvântări, discuții și demonstrații procedeele de racolare a adepților[7] [#_ftn7]
-la întrunirea duminicală-
se explică versete și capitole din Biblie
Deși aceste întruniri sunt trâmbițate ca având conținut biblic, realitatea este că „programul de citire a Scripturii stabilit de societate pentru adepți este de 200 pagini/an, în timp ce lectura și studiul obligatoriu și aplecat asupra articolelor din cele două reviste Turnul de Veghe și Treziți-vă! însumează peste 1500 pagini/an”[8] [#_ftn8] tot așa precum, vestirea „Evangheliei” întreprinsă de către predicatorul ambulant poartă numele „studiu biblic” dar este în realitate parcurgerea materialului din revistele sectei, pe care l-au aprofundat la Sala Regatului[9] [#_ftn9] .
Programul activității de teren
Mișcarea iehovistă are un singur obiectiv, și anume, propagarea doctrinei prin materiale tipărite și vizite la domiciliu. De aici expansiunea pe scară largă, fiecare adept fiind și predicator[10] [#_ftn10] .
În ordinea crescătoare a „responsabilităților” în propovăduire sunt Vestitorii, aceștia alocând prozelitismului 10 ore/lună. Urmează mai fierbinții Pionieri auxiliari, cu o normă lunară de 60 de ore, depășiți în dedicare de Pionierii regulari, ce jerfesc 90 de ore în activități prozelitiste. În vârful ierarhiei sunt Pionierii speciali, ce-și dedică lucrării 140 de ore din fiecare lună[11] [#_ftn11] . Aceste activități sunt minuțios consemnate și raportate superiorilor.[12] [#_ftn12] Baza de date a activității lor condiționează învierea (dumnezeul lor pedepsește doar Martorii infideli, aceștia sunt singurii oameni ce nu vor mai fi înviați. Toți ceilalți oameni ce au trăit pe pământ vor avea parte la înviere de o a doua șansă de a se conforma „standardelor ” lui Iehova însă nu și martorii apostați, aceștia fiind anihilați definitiv. Astfel, la părăsirea organizației, apostatului i se șterge baza de date a activității „religioase”, „dovedindu-se” astfel că acea persoană nu și-a câștigat niciun merit înaintea lui Dumnezeu[13] [#_ftn13] )
Deși argumentul „spiritual” al acestei dedicări prozelitiste și al ubicuității sociale a activiștilor sectari ( piețe, străzi, la domiciliu, spitale, unități militare, școli, etc) este explicat cu enfază „vom fi acolo, ca să ajutăm orice persoană care devine conștientă de necesitățile sale spirituale”[14] [#_ftn14] , totuși iehovismul prezintă o concepție despre viața religioasă de tip „comportamentalist”. Credincioșii fac abstracție de propria conștiință sau viață interioară în atitudinea lor religioasă. Aceasta se exprimă doar în termeni de comportament bine definiți: aspect exterior, aparentă bunădispoziție, amabilitate și seriozitate, muncă în proslăvirea lui Iehova. De aceea Martorii nu se referă niciodată la o viață spirituală. Ei nu cunosc nici frământarea mistică, nici îndoiala religioasă, viața lor religioasă nu are nici sentimente, nici stări de spirit, ci se traduce exclusiv printr-un prozelitism susținut, materializat în contabilizarea orelor de predică, stabilirea graficelor și a bilanțurilor de vânzare, toate menite a fi în mod necesar „depășite pe viitor”.[15] [#_ftn15]
Controlul activității
„Când șeful regional sau local vine într-o adunare el trebuie să completeze un formular gata tipărit vizând persoana sau persoanele vizitate. Cel ce vine în inspecție trebuie să hotărască câte puncte din maximul de 100 poate să acorde celui avut în vedere. Formularul cuprinde 50 de întrebări împărțite în 5 grupe de câte 10. Prima grupă cuprinde întrebări referitoare la munca de propagandă din casă în casă (își îndeplinește norma ? câtă literatură reușește să vândă ?) urmează 10 întrebări despre capacitățile organizatorice, 10 referitoare la legăturile cu ceilalți, 10 privind cunoștințele biblice și 10 despre caracter și apariție.”[16] [#_ftn20]
Misiunea comunității creștine (preot + credincioși) de preîntâmpinare a racolărilor iehoviste din parohie se poate manifesta cu bune rezultate folosindu-se tocmai de aspectele psihologice prin care martorii sunt înrobiți. Aceasta se poate dezvolate atât ad intra (pentru informarea și orientarea credincioșilor) dar și ad extra (pentru atacul fățiș asupra propovăduitorilor iehoviști).
[1] [#_ftnref1] Wilbur Lingle, Abordarea cu dragoste a martorilor lui Iehova, Editura Agape, Făgăraș, 1996, p 17
[2] [#_ftnref2] Ibidem, p 194
[3] [#_ftnref3] Ibidem, p 38
[4] [#_ftnref4] Radu Antim ,Societatea „Martorii lui iehova” în contextul fenomenului sectar, editura Arhidiecezană, Cluj Napoca, 1996, p 38
[5] [#_ftnref5] Mihaela Ion, Ruine spirituale, Editura Andreas, București, 2012, p 38
[6] [#_ftnref6] Radu Antim, op. cit., p 43
[7] [#_ftnref7] Pr David Pestroiu, Ortodoxia în fața prozelitismului sectant, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2013, p 126
[8] [#_ftnref8] Wilbur Lingle, op. cit., p 211
[9] [#_ftnref9] Ibidem, p 184
[10] [#_ftnref10] Jean Vernette, Sectele,Editura Meridiane, București, 1996, p 46
[11] [#_ftnref11] Pr David Pestroiu, op. cit., p 35
[12] [#_ftnref12] Ibidem, p 35
[13] [#_ftnref13] Wilbur Lingle, op. cit., p 93
[14] [#_ftnref14] Pr David Pestroiu, op. cit., p 35
[15] [#_ftnref15] Jean Vernette, op. cit., p 55
[16] [#_ftnref20] Radu Antim, op. cit., p 4 1
Categories: Articole