O Stăpâne Atotslăvite Doamne,
Minunat în putere,
Cela Ce ești Îndelung milsotiv
către toată zidirea,
Tu pe cei mândri pogorî și înalți smeriții,
Pe slab nu îl stingi, ci să trăiască îl faci!

După a Ta minunată Purtare de Grijă
pe toți mântuiești,
După al Tău Sfat din veac și Pronie eternă.

Tu binecuvânți pământul să rodească bogat,
Iar cu cuvântul pecetluiești al femeii sterp pântec.
De la cea care naște Tu pruncul poți să-l iei,
Și poți dărui prunci femeii celei sterpe.

Tu sterpei Ana, dreptei maici,
prunc i-ai dăruit,
Pe Sfânta Fecioară Maria de Dumnezeu Născătoarea.

Pe cea disprețuită ai ridicat-o din tină
Și coroană slăvită ai pus pe fruntea ei.

Tu mai presus de-a ei rugă ai miluit-o pe dânsa,
Bătrâna dorind prunc, plinit-ai dorirea ei.

Pecetea sterpiciunii de la ea Tu ai rupt-o,
Și trupul ei cel mort cu viață ai înviat.

Tu i-ai dăruit prunc pe Fecioara Maria,
Cea mai frumoasă între femeile de pe pământ.

Tu ei i-ai dăruit prunc de parte femeiască,
Pe Sfânta Preacurata Născătoare de Dumnezeu!

Ea Fiică i-a fost maicii, dar și Maică,
Căci dintru ea S-a născut Domnul Dumnezeu.

După al Tău Sfat din veac și Sfânta Proniere,
Tu toate le poți Doamne, Sfânt este Numele Tău!

Tu toate le plinești spre-a noastră mântuire,
Spre slava cea mare a poporului Tău! (Proloagele de la Ohrida)

Categories: Articole