Menu Home

Canonul Sfântului Mucenic Platon și Cateheză despre virtutea iubirii săracilor

Urmând celor trei tineri din Babilon, nu te-ai înspăimântat de focul cel ce mistuie toate, ci cu vitejie ai răbdat văpaia lui cea de neîndurat. Pentru aceea, după vrednicie te-a primit Dătătorul de rouă, dimpreună cu aceia, în Cămara Luminii.

Joi, 18 noiembrie, în biserica parohială s-a cântat Canonul Sfântului Platon.

Acesta era din țara Galatiei, din cetatea Ancira, frate cu Mucenicul Antioh, născut din părinți creștini și crescut în dreapta credință. Deși tânăr cu anii, că înțelepciune era bătrân și propovăduia pe Hristos cu îndrăzneală, în mijlocul închinătorilor de idoli. Pentru aceasta a fost prins de necredincioși și adus la judecată înaintea dregătorului Agripin. Deci, acesta auzind pe Sfântul că nu se închină zeilor, îndată a rânduit doisprezece slujitori de l-au bătut fără milă, pe rând. Iar bunul pătimitor nu a ostenit, răbdând și mărturisind pe Domnul Său Hristos. L-au întins apoi pe un pat de aramă ars în foc, bătându-l iarăși cu toiege și l-au ars cu măciuci de fier înroșit în foc, la subsuori și pe coaste, dar, când l-au pogorât de pe pat, au aflat tot trupul lui întreg și sănătos, neavând nici urmă de rană, încât toți ziceau: „Cu adevărat mare este Dumnezeul creștinilor”.

Chinuitorul a poruncit atunci să jupoaie pe Sfânt și i-au scos fâșii de piele de pe spinare, în chip de curele, și i-au frecat carnea și coastele cu țesală, până ce cădea carnea de pe oasele lui. Și dregătorul, văzând că nu poate cu nimic întoarce pe Platon de la Hristos, a hotărât să-l taie cu sabia, și atunci i-au tăiat capul.

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut