Împărăția lui Dumnezeu, conform cuvântului Dom­nului și Mântuitorului nostru, nu vine în așa fel încât să atragă atenția și nimeni nu va spune: Iat-o aici, sau iat-o acolo; împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul nos­tru (cf. Lc 17,21), pentru că este foarte aproape de noi cuvântul său, în gura și în inima noastră (Rom 10,8). De aceea, fără îndoială, cel care se roagă ca să vină împă­răția lui Dumnezeu, în realitate se roagă ca ea să se dez­volte, să aducă roade și să ajungă la împlinirea sa în acea împărăție a lui Dumnezeu pe care el o are în sine. Dumnezeu domnește în sufletul sfinților și ei ascultă de legile duhovnicești ale lui Dumnezeu care locuiește în ei. Astfel, sufletul sfântului devine tocmai ca o cetate bine guvernată. În sufletul celor drepți este prezent Tatăl și împreună cu Tatăl și Hristos, conform acelei afirmații: Vom veni la el și ne vom face locuință la el (In 14,23).
Însă această împărăție a lui Dumnezeu, care este în noi, prin înaintarea noastră neobosită, va ajunge la împli­nirea sa atunci când se va realiza ceea ce afirmă Apos­tolul lui Hristos. Adică atunci când El, după ce i-a supus pe toți dușmanii Săi, va încredința împărăția lui Dum­nezeu Tatăl, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți (1Cor 15,24.28). De aceea, să ne rugăm fără încetare. Să o facem cu o dispoziție interioară înălțată și divini­zată de prezența Cuvântului. Să-i spunem Tatălui nostru care este în cer: Sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta (Mt 6,9-10).
Să ne amintim că împărăția lui Dumnezeu nu poate sta împreună cu împărăția păcatului, după cum nu există legă­tură între îndreptare și nelegiuire, nici unire între lumină și întuneric, nici acord între Hristos și Veliar (2Cor 6,14-15).
Așadar, dacă vrem ca Dumnezeu să domnească în noi, în nici un fel să nu domnească păcatul în trupul nostru muritor (Rom 6,12). Să ne mortificăm mădularele pă­mântești (Col 3,5). Să aducem roade în Duhul Sfânt, pentru ca Dumnezeu să poată locui în noi ca într-un rai duhovnicesc. În noi să domnească numai Dum­nezeu. În noi să fie Hristos așezat la dreapta acelei puteri duhovnicești pe care și noi dorim să o primim. Să rămână până când toți dușmanii care sunt în noi vor deveni scaun pentru picioarele Sale (Ps 109,1), și astfel, să fie îndepărtată de la noi orice dominare, putere sau influență a lor. Toate acestea se pot întâmpla în fiecare dintre noi. Atunci, la sfârșit, ultimul dușman care va fi nimicit va fi moartea (1Cor 15,26). Atunci, Hristos va putea să spună și înlăuntrul nostru: Unde este, moarte, biruința ta? Unde este, moarte, ghimpele tău? (1Cor 15,55; Os 13,14). De aceea, încă de pe acum, trupul nostru pieritor să se îmbrace în sfințenie și nestrică­ciune; ceea ce este muritor să alunge moartea, să se acopere de nemurirea Tatălui (1Cor 15,54). Domnind astfel Dumnezeu în noi, putem să ne bucurăm deja de bunurile renașterii și învierii. (Origen)

Categories: Articole