Aceasta este credinţa noastră. Noi nu ne încredem în nişte cuvinte fără sens, nici nu ne lăsăm duşi de capriciile inimii, nici nu ne lăsăm măguliţi de elocvenţa unor cuvântări frumoase, ci ne încredem în cuvintele rostite de puterea dumnezeiască.
Aceste cuvinte le poruncea Dumnezeu Cuvântului Său, iar Cuvântul le spunea prin profeţi pentru a-i întoarce pe oameni de la neascultare; El nu-i reducea la starea de sclavi prin constrângere, ci îi chema să aleagă de bunăvoie libertatea.
În timpurile de pe urmă, Tatăl L-a trimis pe acest Cuvânt, dar nu a mai voit ca El să vorbească prin profet, sau să fie întrezărit printr-o cuvântare obscură, ci a poruncit ca El Însuşi să apară în mod vizibil pentru ca lumea, văzându-L, să fie mântuită.
Noi ştim că acest Cuvânt a luat trup dintr-o Fecioară şi a schimbat omul vechi printr-o nouă creaţie. Ştim că El s-a făcut om din aceeaşi substanţă ca noi, căci, dacă nu ar fi fost aşa, în zadar ne-ar fi poruncit să-L imităm ca pe învăţătorul nostru. Dacă acest om ar fi avut o altă substanţă, cum ar fi putut să-mi poruncească mie, care sunt slab prin natură? Şi, în acest caz, unde este bunătatea şi dreptatea Sa?
Ca să nu se creadă că este diferit de noi, a suportat oboseala, a voit să sufere foamea, nu a refuzat setea, a dormit ca să se odihnească, nu a respins suferinţa, S-a supus morţii şi a făcut cunoscută învierea Sa. În toate acestea, El şi-a oferit umanitatea Sa ca pe o primiţie, pentru ca tu, în suferinţa ta, să nu-ţi pierzi curajul, ci, recunoscând şi tu că eşti om, să aştepţi şi tu ceea ce Dumnezeu I-a dat acestui om.
Când îl vei cunoaşte pe adevăratul Dumnezeu, vei avea, împreună cu sufletul, un trup nemuritor şi incoruptibil; vei câştiga împărăţia cerurilor pentru că, în timp ce tu trăiai pe pământ, L-ai cunoscut pe Regele ceresc. Vei fi intimul lui Dumnezeu şi moştenitor împreună cu Hristos, şi nu vei mai fi sclav al dorinţelor, al pasiunilor, nici al suferinţei şi al relelor fizice, pentru că ai devenit dumnezeu.
Toate suferinţele pe care le-ai suferit ca om, Dumnezeu ţi le-a dat pentru că erai un om; însă tot ceea ce aparţine lui Dumnezeu, Dumnezeu a promis că ţi le va da atunci când vei fi îndumnezeit şi vei fi făcut nemuritor. Iată ce înseamnă „cunoaşte-te pe tine însuţi”: să te cunoşti cunoscându-L pe Dumnezeul care te-a creat, căci a se cunoaşte este o calitate pe care o are omul chemat de Dumnezeu prin faptul că este cunoscut de El.
Să nu fiţi, aşadar, proprii voştri duşmani; să nu vă fie teamă de a vă întoarce. Căci Hristos este „Dumnezeu mai presus de toate”, Cel care a stabilit să se spele păcatul oamenilor, cel care i-a dat omului vechi perfecţiunea omului nou; încă de la început, l-a numit imaginea Sa şi, prin această asemănare, şi-a arătat iubirea pe care o are faţă de tine. Dacă tu vei asculta de poruncile Sale sfinte şi dacă, fiind bun, Îl vei imita pe Cel care este bun, vei fi asemenea Lui şi vei fi cinstit de El. Căci Dumnezeu nu este un cerşetor, El care te-a făcut dumnezeu şi pe tine, pentru gloria Sa. (Sf Ipolit)
Categories: Articole